In memoriam

Simplu zâmbet, încurcat în lacrimi...
Imaginea lui, viersul lui, plecarea lui
de om parcă grăbit,
Mai mult ocupat de-acum cu alte trebi din lumile de sus.

\"Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?\"

Virginia, povestea cu Grigore Vieru pe umerii lui Nichita am auzit-o de curând și la Sibiu. Se uitau după casa lui Maiorescu în care Eminescu, se pare, citise prima oară \"Luceafărul\". Casa nu mai exista, fusese dărâmată, dar Nichita l-a luat în cârcă pe Vieru să i-o arate peste un gard. - O veeezi? - Da, o văăăd!

Ce oameni!

si trebuitor. Multumire pentru descoperire. Nu stiam momentul, cu atit mai induiosator, pentru mine eruptibil.
LIM.

printre noi,
in trecerea lui catre eternitate si sa ne vegheze, basarabeni sau nu.
.....visul lui se va implini. pentru ca visele ingerilor sunt planuri. de realizat pas cu pas.

Vă mulțumesc tuturor pentru trecere și semn.
O să redau una din cele mai frumoase poezii scrise de
Grigore Vieru.(Citez din memorie)

CÂND

Când voi muri,
să mă îngropi
în lumina ochilor tăi.
Lumea venită la mormântul meu
va sta mereu îngenuncheată
în fața ta.

Nimeni să nu danseze pe mormântul meu.
Îngroapă-mă
în lumina ochilor tăi
ultima mea femeie
și prima totodată.

Cu scuzele de rigoare,
doresc să dau forma exactă
a acelui impresionant poem al lui Grigore Vieru:

\"Când am să mor,
să mă îngropi
în lumina ochilor tăi.

Lumea,
venită la mormântul meu,
va sta îngenuncheată
în fața ta mereu.

Ca nimeni
să nu-mi joace pe mormânt -
îngroapă-mă-n lumina
ochilor tăi,
femeie de pe urmă,
femeia mea dintâi.\"