Haiku - Revista Ploc nr. 7

În parc luna acoperită de nori
și eu fac o reverență în fața
imaginilor simple, naturale.

Să ne citim cu plăcere.

Îți mulțumesc mult de semn, Ion Rășinaru...
A fost prima mea participare la revista feanceză
de haiku, Ploc.
Suntem trei din România: Mihaela Băbușanu Amalanci și Mircea Teculescu...
Le voi posta pe Prezențe să fie citite de toți cei de la grupul de haiku...

fi mai frumos decât ambianța primăverii?
Fiecare din cele 5 haiku-uri bilingve întăresc spusa de mai sus.
Trebuie să dau o replică celui care mi s-a părut mai frumos:

mere mari și dulci
născute din lumina
haiku-ului tău

Nicolae Tomescu,
îți mulțumesc mult pentru frumosul tristih care-ți pune în evidență talentul și sensibilitatea sufletească...
Toate astea mă duc iar cu gândul la mărul prăbușit de furtună.
Făcea niște mere galbene, frumoase, mari și dulci
Îl botezasem \"Mărul lui Prâslea...\"
De când s-a întâmplat nenorocirea, niciun alt măr nu s-a mai prins pe locul acela...

vântul puternic -
doborât de furtună
mărul plin de rod...

salcâmi înfloriți
o albină
pe nasul copilului

acacias fleuris –
une abeille
sur le nez de l\'enfant
Virginia Popescu

albina pe-un aișor -
plăcinta din flori de salcâm
bunica în prag

cu drag,

uneori suna mai bine în româna alteori în franceza ,deci înteleg de ce aceasta tentatie de a pune în paralel textul roman si traducerea sa care este în sine un alt exercitiu de stil
dilema cu aceste haikuri vine de la o dorinta legitima de a le moderniza si le a da acelasi parfum ca cel arhaic de la origine
apoi ,e un pariu sfânt între spiritul poetului si universul care îl înconjoara
de aceea înteleg tentatia de a ramâne pe veci ,cu ochi deschisi în livezile de cires a gândurilor

măr plin de roade-
încă un fluture și
creanga va ceda

mărul lui Prâslea
roadele lui inspiră
versuri de aur

albina pe-un aișor -
plăcinta din flori de salcâm
bunica în prag

Dragă Dely Cristian, foarte frumos haikuul tău!
Mi-ai făcut poftă de plăcinta bunicii.
Te rog să-mi spui ce înseamnă \"aișor \"

Te mai aștept...

Dragă Angela,
ca o foarte bună cunoscătoare a limbii franceze, ai sesizat imediat esențialul.
Ai mare dreptate cu variantele, mai ales că tu-mi cunoști multe din creațiile în limba franceză...
Adevărul este că pe ceilalți îi traduc mai ușor, dar pe mine foarte greu...
Sunt cam supărată pe tine că ți-ai tăiat mândrețea aceea de păr, și nu doar o singură dată ci de cinci ori...
(Glumesc)....
Merci mult pentru trecere... Tu ești mereu o sărbătoare a sufletului...

haiku-uri minunate...chiar m-au/(-ai) \"dat gata\"!...spun asta așa, glumind deasupra ochiului...să pot să suport frumusețea mai ușor...eu cred că frumusețea nu e ușor de suportat...pe mine uneori mă face să plang...pe cuvânt!...

măr plin de roade-
încă un fluture și
creanga va ceda

mărul lui Prâslea
roadele lui inspiră
versuri de aur

Petre, bine ai revenit pe la mine!
Chiar mi-era dor de un comm de-al tău,
dar ce mi-ai dăruit tu aici
valorează cât toate merele de aur ale lui Prâslea...
Superbe haikuuri!

O să mai trec și eu pe la tine, când mi-o reveni umorul...

Te aștept oricând cu versuri scrise din inimă...

Ioana,
ce pot eu să-ți spun, din cât am reușit mai mult să te ghicesc din versurile tale este că tu reprezinți acel frumos în starea lui cea mai pură, adică frumosul platonician...
Este normal ca frumosul să fie atras de frumos...
Tu floarea, eu un fluture hoinar pe cerul tău \"ca o petală de miozot\"...
Lacrimile vin din adâncuri nebănuite și sunt boabele de rouă ale sufletului...
Cu mult drag...

Cu modul meu de a vedea haiku-ul, îl prefer pe al doilea, cel cu florile de măr.

Se vede și de aici că francerzii, și în general occidentalii, acceptă o formă modernă. Nu se cramponează de reguli.

De altfel, noi nu știm exact cum scriu japonezii. Tot ce știu eu e din traduceri in franceză, engleză... Și de acolo în română. Nu prea am citit traduceri direct din japoneză în română.

(Înainte de a mi se defecta calculatorul, găsisem câteva adrese ale unor români care locuiesc în Japonia. Dar s-au pierdut la reinstalarea programelor.)

Să ne întâlnim pe malul Haiku.ului și cu alte creații!

Cu prietenie, Maria

Cu florile astea de măr e o întreagă poveste...
Era o zi minunată de primăvară, merii în floare,
natura în sărbătoare...
Mă plimbam prin parc de mână cu Maria, nepoțica mea care nu are încă cinci ani, chinuindu-mi mintea să concep un haiku...
La un moment dat i-am spus Mariei: \"Cum îți sună versurile astea? \"În floarea de măr se-ascunde albina...\"
A stat puțin pe gânduri, după care mi-a spus: \"Nu, nu e bine așa, uite, eu cred că trebuie să spui, \"În floarea de măr se-ascunde lumina\".
Am rămas pur și simplu blocată de această imagine insolită.
Copiii spun uneori lucruri foarte profunde.
Oricum, Maria cunoaște termenul de haiku,
de kigo și e atât muza cât și criticul meu literar.
Sper să scoatem în curând un volum comun...

Maria Tirenescu, îți mulțumesc de trecerea ta ca o briză prin florile de măr ale Mariei Alexandra...