Haiku

nu poate opri
nici cea mai rece ploaie
marea dragoste

Nicolae Tomescu,
aici nu e vorba de o simplă despărțire de azi pe mâine; este una definitivă, fără de întoarcere...
Poate dragostea murise demult și cei doi își dau doar un simplu sărut, rece, în ploaie, fără nicio urmă de pasiune...

Cel puțin așa l-am gândit eu, dar fiecare cu imaginația lui...
Mulțumesc de trecere și semn...

Virginia,
e de remarcat cum natura participă eminescian aș zice, la toată drama.
Ploaia, și nu oricare, ci una \"torențială\", subliniază vizibil atmosfera de apăsare, de resemnare prietenoasă.
Chiar am avut odată parte de așa ceva dar n-am avut un text pentru acea vreme...
Mulțumesc pentru el!

ploia torentiala ,fierbinte cade din cerul unei iubiri la fel
de incandescente care ne-a impregnat corps et âme
un asemenea impact sentimental nu se poate uita ,devine un eveniment crucial ,un haiku scris de virginia (par exemple !)

ceai de vanilie -
căldură tropicală
prin friguri

cu drag,

pe burniță
pupici mărunți -
prietenie


Felicitări pentru Gong !

Liviu,
cuvintele tale mi-au amintit, nu știu de ce așa zisul meu haiku, cu care am participat prima dată în luna octombrie anul trecut, la concursul lunar de pe romaniankukai:

tristețea toamnei -
plâns cu lacrimi de ploaie
miros de gutui

Pe vremea aceea, nu numai că nu aveam noțiuni clare de haiku, dar eram foarte tristă și toată tristețea mea
am pus-o în spinarea toamnei și-n picurii reci de ploaie...

Mulțumesc mult de trecere! Ești mereu binevenit pe pagina mea...

Dragă Angela,
din păcate haikuul nu trebuie să redea sentimentele...
Poate doar să le sugereze cât mai subtil posibil...
Doar ploaia ne poate spune cât de fierbinte a fost sărutul acela de adio și restul e tăcere, vorba lui Hamlet când a primit sărutul rece al morții...

Dar noi care suntem temperamente vulcanice!....
Cu mult drag..

E bine că vedem în aceeași postare acest haiku în ambele limbi. Putem face comparații.

Așa cum pot vedea cititorii, haiku-ul modern nu se cramponează pe regula 5-7-5 silabe. E mult mai important spiritul haiku. Felicitările vin ca o încununare a unui efort de a înțelege și de a învăța din încercări.

Cu prietenie, Maria

Dely Cristian,
cred că faci aluzie la răceala pe care ai avut-o acum o săptămână.
Observ că te-a marcat profund de o redai într-un haiku.
Glumesc... Mulțumesc de vizită! Cred că e prima.
Te mai aștept pe pagina mea la un ceai...

Dan Norea, mulțumesc pentru pupici!
Eu sunt mai scumpă la pupături
și-ți ofer unul dar bun pe fruntea ta foarte mare ...

Te mai aștept...

\"răcit
de ploaia torențială -
sărutul de adio\"
...


mesajul
absența dintr-un limbaj propriu
altui limbaj?

Maria, aș dori să ne întâlnim cât mai des și să facem schimb de experiență....
Dar eu mă consider tot eleva ta... o elevă studioasă, ce-i drept, încăpățânată și perseverentă....

Cu multă recunoștință...

vânt dinspre pomet -
balsam de flori în casă
fi binevenit

mesajul
absența dintr-un limbaj propriu
altui limbaj?

(Ioana Matei)

Dragă Ioana, pe tine trebuie să te citesc de foarte multe ori spre a te înțelege...și când vin și eu cu o replică și-mi spun: \"Stai c-am dat-o gata pe Ioana\", tu vii cu una și mai și....
Pentru mine rămâi mereu \"o enigmă nesplicată\" și acesta cred eu, este marele tău farmec... misterul...
Dacă am avea răbdare să descifrăm metalangajele acestui haiku al meu ar fi multe de spus... Limbajul ploii, dar aceasta ne trimite la Goethe și la sufletul asemeni apei...și tot așa la nesfârșit....
Poate am atins aici fără să-mi dau prea bine seama acele necuvinte care pot cuprinde uneori tot universul într-o picătură de apă de ploaie...

vânt dinspre pomet -
balsam de flori în casă
fii binevenit

Ion Rășinaru, fii binevenit pe pagina mea!
Haikuul tău îmi amintește de versul lui Paul Valery din Cimitirul lui marin:
\"Le vent se leve, il faut tenter de vivre!\"
Chiar dacă finalul haikuului meu lasă o undă de tristețe
în inimă,(căci ce poate fi mai trist decât o despărțire),
iată că vii tu cu o adiere și-un balsam de flori...
Doresc să trec și eu pe la haibunul tău superb, chiar dacă nu ai vrut să-l numești așa....
Să ne citim mereu cu plăcere...

Virginia, văd că există foarte multă libertate în acest haiku, mai ales în varianta scrisă în franceză, păstrându-se spiritul acestei specii literare.
Nu voi comenta, ci voi adăuga o replică românească, printr-un poem de un vers, unde există o idee asemănătoare:

Despărțire

Umbra unui sărut, după o ploaie rece de toamnă.

\"Despărțire

Umbra unui sărut, după o ploaie rece de toamnă.\"

George, umbra sărutului tău este la fel de frumoasă, de evanescentă ca și umbra unei idei a lui Nichita...
Te înșeli mult, spunând că tu nu scrii haiku...
Ai un spirit mult prea profund, eu sunt sigură că
ai pătruns de multă vreme în tainele acestuia,
dar ești prea modest să o recunoști public...

Bine ai revenit pe pagina mea!