Mai toarnă puțin vin ospătare,
durerea să-mi alin.
Ce licoare! Pune-l plin!
Astăzi vreau să cad în uitare.
Iubita mi-a plecat. Păcat,
căci o iubeam nespus. În plus,
de toate i-aș fi dat. S-o
Sărută-mi chipul! a stat îndeajuns
sub ploaia rece a singurătății.
Frigul m-a pătruns,
și-mi este teamă s-ating și roua dimineții.
Urmărește-mi privirea! Trebuie s-o-ntâlnești,
ca să aprinzi
Chear dacă spui că-i o prostie,
se zice că râsu\'-i terapie.
Prezintă minimum de interes:
te poate scăpa de stres.
Râzi, căci poate uiți de taxe,
ce astăzi, sunt mai puțin fixe.
Impozitele
Ne-am săturat de atâta politică!
Cu imunitate de nimic nu au frică,
strigă la alegeri că ei dreg și investesc.
Indiferent de partid, nu se deosebesc.
Emfatici și mereu siderali,
semănați
De ce se sinucid poeții...
e trist ce spun, dar am aflat:
nu pot să se întoarcă bieții
în lumea asta de \"rahat\".
Zburând cu mintea printre vise,
zidind castelul lor în gând,
se-ntorc spre
- Ce-mi tot plângi măicuță
la căpătâi cu foc?
- Te crescu-i Gheorghiță,
n-avuse-și noroc.
Veni prăpădul de război
și-ai plecat cu tactu,
rămas-am făr\'de amândoi
până
Piciorul gol, îți iasă de sub poala lungă
frumoaso cu părul bălai,
buzele-mi o sărutare vor să îți smulgă,
numai că tu, nu vrei să îmi dai.
Și te mângâi cu privirea pe chipul duios
ce mi-l
Au fost odată trei purceluși
de culoare roz, tare jucăuși,
cu nume asemănătoare.
Vi-i prezint pe fiecare:
Nif-Nif este cel care
iubește nămolul încălzit de soare;
tovarăș de joacă și
Mi-a zis un om prea bun
așa precum vă spun:
A fost odată o căpriță
cu șorț și cu bundiță,
ce-avea la casa ei
trei iezi mai rotofei.
Și, într-o zi pare-mi-se
iezilor ea le zise:
- Dragii
Când ești dezamăgit și-ți pare rău,
ți se deschide înainte-un hău.
De ai pe cineva să te susțină
necazul trece, binele-o să vină.
Când te învârți debusolat în toate
și ți se pare că astea
Vorbește puțin, vorbește încet
altfel vei primi doar un sfert...
Și acela-ți va fi incert.
Și mai bine, vorbește-n duet.
Sau taci și ascultă-ți tăcerea,
colindă cu ochii deschiși
sau
Pe ape lebede trec mii
dansând tangoul inimii.
Eu le privesc pe mal șezând
din suflet dragoste născând.
Pe ape lebădoi doresc
albastrul infinit ceresc,
ce scald-a lebedei penaj
să duc-amorul
Pe un raft din casa mică
se-odihnește-o cărticică.
A avut o noapte grea
și o zi, așișderea.
De atâta răsfoit
și de-atâta recitit,
scoarțele vehi i-au căzut.
- Hei, dacă v-am plăcut,
mai
Printre ramuri dezgolite,
pe pământuri pustiite,
calc cu pasul legănat
și cu chipul înclinat.
Mi-i sprânceana încruntată,
fața toată-ncercănată,
Ochii, mi-s prea uzi acum.
Merg, da\'
Nopțile mele
Adoarme pământul legănat de lună
acoperit cu-o mantie de ninsori
străjuit de stele, ce seara se-adună
și mi se-arată, adeseori.
Þurțuri de gheață strălucesc în
cerul cremene
copaci prea inviforați
soare în suflet
obtimizante
raze se întrezăresc
lumini de cristal
într-un timp lezat
infinit microscopic
nouă chemare
râuri de lavă.
o singură
Milioane de fulgi de zăpadă,
milioane din cer stau să cadă,
ce frumos e atunci când ninge
în sat la noi.
Jucăuși, s-aștern peste ogradă
toți copacii sunt albi în
Dulce păsărică,
stai pe-o rămurică
și îmi cânți duios,
...și-atât de frumos
încât te-aș răsplăti
până m-aș speti.
Focul din suflet
doar cu un sunet
tu îl stingi ușor.
O, glas călător,
îmi
Ca o târfă se întinde în mine păcatul
râvnind la iubirea ce-o are altul
arătând-o sau nu în zile senine.
A mea, nu mai revine.
Trecător, cu buzele strânse de ciuda pieirii
mă răvășește
Nori de argint oglindesc infinitul
sunt un uriaș pe pământ,
iar gândul mi-e tare precum e granitul
căci renasc prin cuvânt.
Rostesc iubirea-mi la flori și la lună
iar ele-mi răspund cu
- Ce dacă ochii tăi au plâns,
tu ține-mă în brațe strâns
până ce simt ușor că trece
durerea ta din suflet rece.
- Iubirea-mi te va încălzi
de seara până-n zori de zi,
iară parfumul meu `ți va
Un joc stupid
Sărută-mă, iubește-mă, împlinește-mă!
Și în jur nu mai există nimic.
Sufletul gol se umple, un pic câte un pic
de dragoste... În ochi privește-mă!
O singură dată ajunge
Unu\'-n brațe,
unu\'-n mațe,
altu\'-n cas\' încurcă ațe.
Mai am una lângă plită,
de-mi face inima friptă;
și-ncă una ce m-ascultă
de-i la toate pricepută.
Unul mă
Ceața
Mi-e dată ceața ca să rătăcesc,
sau doar o pildă să primesc
binele de rău să îl deosebesc?
De vreau în zări ca să privesc
nu văd și nervii-mi obosesc,
iară cu mintea strâmb
VC