Poezie
Printre ramuri dezgolite
caracter personal
1 min lectură·
Mediu
Printre ramuri dezgolite,
pe pământuri pustiite,
calc cu pasul legănat
și cu chipul înclinat.
Mi-i sprânceana încruntată,
fața toată-ncercănată,
Ochii, mi-s prea uzi acum.
Merg, da\' nici nu văd în drum.
Mi-este timpul greu, blocat
într-un ceas ce nu-i stricat.
Se scurge vlagă pe minut,
mi-este gândul abătut.
De nimic nu îmi mai pasă.
Viitorul, doar m-atrasă.
Merg agale înspre el
fără să m-opun de fel.
Ce-mi rezervă, nu se știe.
Mult plătit-am eu simbrie
pentru ce nu am făcut.
Astăzi văd! De-aș fi știut...
Merg și ploaia se pornește,
din înalturi mă stropește.
Poate vrea ca să mă spele,
să-mi curețe toate cele.
012.711
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Virginia Elizabeta Chereches. “Printre ramuri dezgolite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-elizabeta-chereches/poezie/13963178/printre-ramuri-dezgoliteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SHSHSorina Hăloiu✓Draga mea. Aceasta oezie este extrema in sensibilitate si finete. Eu cred, ca atunci cand suntem influentati de diverse sentimente (fie bune, fie rele), creativitatea din noi este pe masura. Este atat de reusita aceasta poezie, incat o simt ca facand parte din mine. Mult succes Luiza. Cu drag Sorina.
0