Poezie

Nopțile mele

caracter personal

1 min lectură·2 decembrie 2010

Mediu

Nopțile mele

Adoarme pământul legănat de lună

acoperit cu-o mantie de ninsori

străjuit de stele, ce seara se-adună

și mi se-arată, adeseori.

Þurțuri de gheață strălucesc în noapte

și pocnesc de geru\' ascuțit,

în casă m-amețește miros de mere coapte...

Privesc la ceasul amorțit:

E opt!! și incă mai vreau să dorm,

az\'noapte căutam cu ochii-n tavan.

Și-i închid căci neajunsu-i enorm

și mă prăvăl amețită-n divan.

Ce mere coapte? Am visat!

Dincolo, tuturor le e foame

și m-așteaptă ca pe un usturoi la pisat

dar... conștiința mea încă mai doarme.

Și porcii vor să mănânce

și găinile și gâștele și caprele...

Însă gându-mi deoparte vrea s-arunce

orice simț care-mi urnește picioarele.

De dincolo se-aude o strigare.

Copiii se ceartă pe bune.

Parc-am fost pusă-n frigare.

Nimic n-a trebuit să se-adune.

Eram mai lucidă și trează,

pe cât de adormită eram înainte.

Prin fereastră văd fulgi ce dansează.

Da, astăzi mai sunt și părinte...

Oricât de frumos a mai nins

și-orice aș trăi peste noapte

tot ce-mi doresc este stins.

Uitate sunt merele coapte.

012.796

Virginia Elizabeta Chereches. “Nopțile mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-elizabeta-chereches/poezie/13963184/noptile-mele

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Interesante, plastice imagini. Contemplarea alungata de imperativele realitatii. \"Oricat de frumos a mai(ar fi)nins/uitate sunt merele coapte\"