Poezie
Acaju, acaju...
...cu mine, cu voi
1 min lectură·
Mediu
Da și nu, și nu și nu,
Am fost în lagărul de nebuni
Prea mult folosesc cuvîntul suflet.
Acaju, acaju...
Disprețul cu colți de argint
mă privea insipid.
Alergînd, alergînd...
De ce oare pictura-cerneală și tu,
Acaju, acaju...
Nebunii molateci au cucuie și visează pitici roz.
În cutia de nisip a școlii
Clădim castele și dăm cu pietricele în fete.
Să nu spunem
Niciodată
Niciodată.
Acaju, acaju...
De trei ori pînă la schiop și la orb și apoi.
Înapoi.
Frica, plictisită și ea
De toți care vin
Aici.
Deocamdata palimpsest
Ma uit pe Google
și e Oblio
Acum nu e, și e, și e
Prea mult
Acaju, acaju...
022.300
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “Acaju, acaju....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/62418/acaju-acajuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VTDa, sînt niște rîndurii ale delăsării... ca o ființă cu păr acaju care nu îți poate inspira nici încredere și nici admirație. Uite așa mă mai apucă uneori, elena...
Mulțumesc pentru desigur-ul tău.
Mulțumesc pentru desigur-ul tău.
0
hei, dispretul ala cu colti de argint ma priveste in ochi ca si mistretul cu colti de argint...
\"Piticii roz\"? Mi se pare extrem de uzitata imaginea asta ca sa fie buna de folosit intr-o poezie originala.
Nu...desigur poti mai bine.