Și...s-a întâmplat să te cunosc ,
era ianuarie,un timp geros ,
când dintr-o dată m-am trezit
lângă un suflet călduros .
O clipă doar mi-a trebuit
să îți văd ochii,să te simt ...
să-ți aud
Aș fi rămas în umbra ta
să-ți număr pașii rând pe rând,
te-aș fi iubit la infinit
ca pe-o icoană de argint.
Dar ochii tăi, azi, m-au uitat,
ei ma privesc ca pe-un străin,
mă-ntreb ce inimă ai
Sunt zile în care lacrimile curg
Și ard mai rău ca niciodată,
Sunt nopți de chin pierdute-n gând
Și inimi ce durerea o poartă.
Sunt chipuri arse pe pământ,
Ce sufletul ni-l seacă,
Iar teama
Străină am fost, străină-ți sunt,
străină vreau să-ți și rămân,
căci tu n-ai vrut, ori n-ai putut
ca să-mi descoperi doar un gând.
Și oricât de mult m-aș chinui
să mă prefac,să-ți neg
Când totul pare năruit ...
c-o ultimă suflare ,
eu mă ridic încet și strig ...
și strig cât pot de tare
că viața-i doar un vis frumos ce merită trăit .
Sunt clipe când aș vrea să cred
că
Ce liniște absurdă ...
totul în jur a amuțit ,
un gând mă tot frământă ,
de parcă așa mi-a fost sortit ...
Să stau într-un castel
păzit de o armată
de oameni fără caracter ,
ca o Cenușareasă
Tu,veșnică iubire
ce-n inimă îți faci loc ,
tu nu te-ntrebi pe tine
de pot să te suport ?
Te-așezi precum omătul
de vânturi adunat ,
din ce în ce mai gros ,
mai alb și mai curat.
Mai
VV