Jurnale

Sunt zile în care lacrimile curg Și ard mai rău ca niciodată, Sunt nopți de chin pierdute-n gând Și inimi ce durerea o poartă. Sunt chipuri arse pe pământ, Ce sufletul ni-l seacă, Iar teama

VVViorica Voicu

0

0

Aș fi rămas în umbra ta să-ți număr pașii rând pe rând, te-aș fi iubit la infinit ca pe-o icoană de argint. Dar ochii tăi, azi, m-au uitat, ei ma privesc ca pe-un străin, mă-ntreb ce inimă ai

VVViorica Voicu

0

0

Străină am fost, străină-ți sunt, străină vreau să-ți și rămân, căci tu n-ai vrut, ori n-ai putut ca să-mi descoperi doar un gând. Și oricât de mult m-aș chinui să mă prefac,să-ți neg

VVViorica Voicu

0

0

Tu,veșnică iubire ce-n inimă îți faci loc , tu nu te-ntrebi pe tine de pot să te suport ? Te-așezi precum omătul de vânturi adunat , din ce în ce mai gros , mai alb și mai curat. Mai

VVViorica Voicu

0

0

Și...s-a întâmplat să te cunosc , era ianuarie,un timp geros , când dintr-o dată m-am trezit lângă un suflet călduros . O clipă doar mi-a trebuit să îți văd ochii,să te simt ... să-ți aud

VVViorica Voicu

0

1

Ce liniște absurdă ... totul în jur a amuțit , un gând mă tot frământă , de parcă așa mi-a fost sortit ... Să stau într-un castel păzit de o armată de oameni fără caracter , ca o Cenușareasă

VVViorica Voicu

0

0

Când totul pare năruit ... c-o ultimă suflare , eu mă ridic încet și strig ... și strig cât pot de tare că viața-i doar un vis frumos ce merită trăit . Sunt clipe când aș vrea să cred că

VVViorica Voicu

0

0