Gândul

Ce liniște absurdă ... totul în jur a amuțit , un gând mă tot frământă , de parcă așa mi-a fost sortit ... Să stau într-un castel păzit de o armată de oameni fără caracter , ca o Cenușareasă . Pășesc încet către fereastra de unde , parcă ieri , priveam cum frunzele copacilor alunecau lejer . Un mare zbucium mă apasă când noaptea încet se lasă , o amintire prea frumoasă și-un dor nebun de casă . O toamnă timpurie , un orizont deschis , pe-o foaie de hârtie un gând curat ți-am scris .