Viorica Pop

Vine pe pămînt Moș Nicolae, Chip senin cu aură bălaie, Prin harul ce-l așează între sfinți, Surprize face la copii cuminți. Din înălțimi el vă privește des, Aflînd de darul care l-ați

Se simte iz de primăvară, Natura stă în așteptare, Iar martie ușor coboară, Purtând cu el viață și soare. Renașterea purtînd cu sine, S-a duelat cu iarna grea, C-un mărțișor în plete

Vremea-i înspre primăvară, Zăpada-n ape s-a topit, Aer cald mă împresoară, Cheamîndu-mă spre hoinărit. Simt inima întinerind, Mă cuprinde dor de ducă, Drumul naturii apucând, Merg,plutind ca

Mă păcălește Moș Crăciun, Și nu dă semn,că ar fi bun, Mereu el m-a sărit din rând, Cadou nu mi-a adus nicicând. Obrăznicii nu prea făceam, Îl așteptam privind pe geam, Drumul spre mine nu-l

Plângi,când te gândești la mine, Te-am supărat eu cu ceva? Căci m-ai dat de lângă tine, Și fapta nu ți-o poți ierta. Eram micuță când m-ai dat, Crezînd că...așa-i mai bine, Ani au trecut,tu

Descoperind propteaua necesară, Atingi clipa,când norocul dă un brânci, Stabilitatea n-o mai simți precară, Un exemplu devenind,la ai tăi prunci. Orice părinte vrea evoluare, Când pentru el

Inamicul cel mai dulce Pentru orice muritor, Moșul Ene îl aduce, Pe gene,plutind ușor. Vine seara,ca o boare, Creierul îl relaxează, Trupului dă alinare, Peste suflet el veghează. Somnul

În coșmar confuz mă adâncesc, Pătrunzînd pe un teren arid, Bâjbâi,încercînd să dibuiesc, Sprijinul ce-mi dă reper solid. Bezna-i adâncă și mi-e frică, Primejdii mici,devin enorme, M-ar speria

Îmi închipui că sunt gâză Și mă dezmorțesc la soare. Frica m-a băgat în priză Dar pornesc la vânătoare. Am ieșit din hibernare, Și mă bucur de lumină, Vreau să aflu ce-i în zare, Și-am dat

Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine, Zâmbești cu încântare norocul când revine, Zâmbești cu modestie spre lauda adusă, Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă. Zâmbești cu

Aș vrea să fiu copil mereu, Acolo...într-un sat al meu, Să mă ascund în clăi de fân, Cuvintele abia să-ngân. Să mă mire curcubeul, Să nu aflu ce este greul, Să mă minunez de viață, Prin

Vibrații ce descarcă energii, Provoacă exaltări sau nevralgii, Brusc aprind trăiri amplificate, Și extind urmări justificate. Vibrații de pămînt cutremurat, Ce-i deranjat din pulsul

Dragostea aprinde tandru vis, Ademenind gândirea trează, Deschizînd divinul paradis, Sub palmierul de pe oază. Platonică,face servicii, Ca experiment spre viitor, Rupînd pe partener de

Cobor dinspre Picior de Munte, Văzând cum dorm în tihnă merii, Privesc imagini reci, tăcute, Cătând ceva din restul verii. Pădurea, altfel astă vară, Și-a pus o haină arămie, Arbuști țepoși o

Ne îndreptăm spre un război al păcii, Ce se prefigurează spre zenituri, Ambiții noi forțează cârma bărcii, Puterea tinde-n patru infinituri. Visam, tânjind spre o democrație, Deși nu prea

Imensitatea gliei oprită-i brusc pe mal, Tăiat de apa iute ce curge spre aval, Piedestal stratificat,ce mersul îi conduce, Prea plinul umezelii,spre luncă îl aduce. Își poartă înspre mare pe

Uneori femeia devine o scânteie, Bărbatul neștiind ce înțeles să-i deie, Subtilitatea sa ascunsă-i sub o mască, Pe partenerul ei lăsându-l gură-cască. Gândul femeii este călător... departe,

Femeia învață foarte iute, Să se integreze în virtute, Rigori ce apar, o dezarmează, În corvezi intrînd,se-împovărează. Ea semnează prin căsătorie, Liber legământ pentru sclavie,

Chear nedorit,ai fost născut, Copil,ce n-ai fost așteptat, Tu rău la nimeni n-ai făcut, Și n-ai de ce să fii iertat. Asta să-ți fie năpasta, Nimeni din ea nu a murit, Sosind pe

Nu crezi că faci la nimeni rău, Cu sufletul, dar vorba ta Umblă tot slobodă mereu, Pe mulți poți astfel întrista. Cum te-ai simți, de te-ai afla, În pielea celui ce-l jignești? Altul năravul

Atins de vîrstă,începi să îmbătrânești, Viața o simți ca pe-o deșertăciune. Dar cu disperare,viața o iubești, Căci sufletul tot tânăr îți rămâne. Ai prezent și viitor în al tău gând, Și visele

Acasă-i punct sensibil,pe pământ, Recunoscut ca sub un legământ, Acolo-i locul tău de început, Cu primii pași pe care i-ai făcut. Acasă vii, lângă părinți și frați, Oriunde de destin sînt

Căutând prin existență, Ceva nesigur și neclar, Pentru adevăr, decentă Efortul nu va fi în zadar. Scrutând în orice dedesubt, Desfaci tainele mirării, Căci poate cineva a vrut, Un

Toamna-i tîrzie,cu timp rece, Stoluri de păsări,se strecoară, Mirajul zilei iute trece, Căci iarna dinspre munți coboară. Lumea se-află în mișcare, Parcă-i viespar care roiește, Cuprinsă-i de