Poezie
Înspre iarnă
Pași spre viată
1 min lectură·
Mediu
Toamna-i tîrzie,cu timp rece,
Stoluri de păsări,se strecoară,
Mirajul zilei iute trece,
Căci iarna dinspre munți coboară.
Lumea se-află în mișcare,
Parcă-i viespar care roiește,
Cuprinsă-i de îngrijorare,
Căci iarna grea nu-i amăgește.
Pomii amorțiți,rămîn golași,
Fructele coapte-s în cămară,
În festivul strai,cu fluturași,
Visînd să se înbrace iară.
În beci sau în cămara plină,
Stau zarzavaturi prelucrate,
Căci tot belșugul din grădină,
Hrană vor fi,spre sănătate.
Întârziați mai taie lemne,
Cu greu aduse din pădure,
Stivele-n curți,arată semne,
Căci frigul iernii,n-o să-ndure.
Mai este câte unul hâtru,
Ce iarna crede,că glumește,
Dar a trecut Sfântul Dumitru,
De-acum și vinul se acrește.
Din hornurile fumegânde,
Șuvițe albe lin dansează,
Copii și oameni strânși prin tinde,
Printre perdele lung veghează.
012.967
0
Gina-Elena Afrăsinei