Viorica Pop

Mă plimb,visând la ce-aș fi vrut să fie, Pășesc dansând pe ritm de melodie, Surpriza îmi parvine ne-așteptată, Plăcut este norocul ce mă-îmbată. Spontan pornesc la drum,fără să gândesc, Simplu

Aleșii sânt vizați spre treptele de sus, Pentru putere ei, se zbat și investesc, Suprema forță democratic și-o doresc, Interesați fiind direct sau pe ascuns. Politica ar vrea, mintea să

Influențe bune tind spre cele rele, Curg doar câte una sau merg paralele. Omului îi place, păreri să primească, După ce începe, să se spovedească. Adună mai multe pentru a alege, Pînă va

Așteptare lungă, grea, obositoare, Sala-i ocupată,mulți stau în picioare, Boala,întrebare-n fiecare pune, Dar oamenii speră în mica minune. Spre ușa de intrare,ochii-s pironiți, Bolnavi-s

Regăsire tăcută cu fiorul prelung, Amintiri prăfuite ce nu pot să alung, Se trezesc ofilite-n contraste de fum, Sau revin adormite ca pierdute pe drum. Încerc să pătrund în imagini de

Nu te încrede prea deștept, Cît nu devii om înțelept, De poți răzbi făr-ajutor, Vei pune gurilor zăvor. Nu te încrede prea frumos, Ca un curcan orgolios, Află clar ce-i modestia, Ajustînd-o

Privesc spre picătura lacrimii de ploaie, Pămîntul o înghite,pielea își înmoaie, Dar acumulată în revărsări,șuvoaie, Ce-i construit de om, ea poate să îndoaie. Imensitatea vieții dispusă pe

Enigme din subconștient, Descriu orice eveniment, Aprind tensiuni nervoase, Cu flăcări spectaculoase. Cristalizînd trăiri fierbinți, Le dă aspect de biruinți, Și le trece din himere, În

Mereu mă văd călătorind, În fiecare noapte-n vis, Rup tenebrele din gând, Pătrund în ceață și abis. Parcă prinsă de-o angoasă, În lumea viselor pătrund, Mă perind neputincioasă, Ca

Aflați la vârsta liniștii sau fricii, Neputincioși sau sobri sunt bunicii. Pentru nepoți păstrează mângâierea, Sunt înțelepți, doar de le ceri părerea. Sunt sceptici și fricoși precum

Mulțumirea-i vorbă goală, Când purtarea-i anormală. Evocă bunul simț ce-l ai, Respectul care poți să-l dai. Mulțumesc, rostești frecvent, Demonstrând că ești atent. Dar morala de-ți

În clipele diverse, privește-n urma ta, Și cugetă, discerne ce-n urmă poți lăsa. Cu gândul spre înainte, mereu râvnești ceva, Și multe se adună să lași în urma ta. La orice acțiune,

Cândva un gospodar avea în curte, Un câine care hoții să-i înfrunte, Dar din sărăcie, moda s-a schimbat, Libertate falsă, câinelui i-au dat. Democrația are-o slujbă nouă, Executată numai

Ai pierdut cei șapte ani,cît la mama ai fost mic, Sfaturi ai disprețuit și n-ai receptat nimic, Poți recupera oricând timpul care l-ai pierdut, Drumurile pot avea alte starturi

Percepi descurajat că înbătrânești, Consideri viața o deșertăciune, Însă de trăire nu te plictisești, Cît sufletul exuberant rămâne. Perspective încă-ți stăruie în gând, Și visele le-ai vrea

S-a torpilat și merge într-o aripă, La dame păru-n cap li se ridică, Copiii speriați se feresc de el, Creierul îi doarme, n-are cerebel. Imaginea nu-i pasă că și-o strică, Omul-proptea

Toamna-și înbracă straiul de aramă, Apoi sfioasă-și dezvelește nurii, Înprăștie în jur fiori de teamă, Lin rezonînd cu legile naturii. Un an în plus,la vîrstă intervine, După o vară blîndă și

Privirea dă viață, Sau doar te aprinde, Te-înalță, te-îngheață, Te poate destinde. Privirea-ți vorbește, Sau îți dă lumină, Te descumpănește, Chear de n-ai vreo vină. Privirea

Iartă-l,pe zburdalnicul copil, Greșeala-i doar o neștiință, Adunînd povețele tip-til, Nu face rău din rea credință. Iartă-l,încă-i doar adolescent, Doar tinerețea poartă vina, Ajungînd curînd

De cînd mă aflu pe pămînt, M-am tot căznit să iau avînt, Învățînd să pot străbate, Drum întreg,nu jumătate. Dar sentimente mai adînci, Am deținut pentru bunici, Crezîndu-i stăpînii

Pe vremea cînd eram tînără fată,am fost nevoită să locuiesc la o mătușă de-a mea,soră a lui tata,la Slatina.La tanti Anișoara am primit primele lecții de viață,care mi-au format conștiința și mi-au