Poezie
Picăturile vieții
1 min lectură·
Mediu
Privesc spre picătura lacrimii de ploaie,
Pămîntul o înghite,pielea își înmoaie,
Dar acumulată în revărsări,șuvoaie,
Ce-i construit de om, ea poate să îndoaie.
Imensitatea vieții dispusă pe pămînt,
Mici picături ascunde din trupul lui cel sfînt,
Cuprinde picături din razele de soare,
Prin spectrul diafan determinînd culoare.
Sumarul picurat temeinic folosește,
Ajută în confort sau focul domolește,
Norii purtați de aer, îl plimbă-n circuit,
Pămîntului conferă efectul ruginit.
Potop de picături vor curăța natura,
Ființa redresează,biruind căldura,
Luată ca atare în orice rost sau plan,
O piătură-i mică sau poate fi ocean.
002316
0