Viorica Pop

Fiind gospodar și harnic, Omul chibzuit se-învață, Adunînd multe zadarnic, Ce nu-s necesare-n viață. Concepe lucrul mult gândit, Fiind stîngaci la început, Poate obține ce-a dorit, Sau crede

Emoțiile mă doboară, Prin stres ce liniștea-mi omoară, Emoțiile mă distrug, Din calea lor nu reușesc să fug. Emoțiile mă înfrâng, Mă amețesc, mă fac să plâng. Emoțiile nu-mi dau pace, Mă lupt

Democrația este vorbă-n vânt, Și naște vrăjmășie pe pământ, Depreciat e dreptul la cuvânt, Erori ascunde sub al său veșmânt. Degeaba în schimbare am crezut, C-ar da democrației

O cunoști dinainte, Când o vezi, n-ai cuvinte, Cu-n surîs ea te-a vrăjit, Și gândul ți-a ispitit. Îi admiri unduirea, O dezbraci cu privirea, Înspre tine plutește, Mintea îți răsucește. O

Totu-i roz și-ți este bine, Ce-i rău încerci să ocolești, Dar dă buzna peste tine, Și singur greu ai să răzbești. Când chinuiești un animal, Sau rupi un pom abia plantat, Omul căzut îți e

Timpul este instrument divin, În fața căruia mă înclin, Cursul vieții prinde-n vadul lui, Devotat slujindu-i orișicui. Timpul ca artistic scenograf, Lasă-n urma sa autograf, Ritmul naturii

Crescîndu-i bine, cu mult drag, Și cu prea multă larghețe, Vor învăța să zboare-n larg, Ignorînd multe povețe. Oricît de mult i-ai sfătui, Invers vor dori să facă, Căci multe nu vor

Tînăr fiind te pregătești, Slujind scopurilor tale, Spre fericire să pășești, Fără răsuciri pe cale. Filmul din minte s-a format, Chibzuind sfaturi mărunte, În viață-l vrei adevărat, Soarta

Am adormit la ora mea obișnuită.La un moment dat m-am trezit și am deschis ochii.Fiind cu fața spre perete,mi-a plăcut lumina aurie,ireală,fără umbre,care invadase camera.Am privit spre tablourile

Când omu-și mână câinele în stradă, Fapta ce-l doare este o dovadă, Căci sărăcia va cădea pe țară, Lotrii viermuind pe lângă hotară. Renunțând la porc și apoi la vacă, Carul în curte reușind

Gîndind și meditînd puțin,în treacăt, Omul ascunde multe sub un lacăt, O siguranță vrea să aibă-n minte, Deși nimic nu duce în morminte. Imaginea-i impune o prestanță, În jurul lui observă

Răul te pândește dacă pierzi măsura, Dumnezeu te-ajută dar nu-și strică gura, Cuprins de mînie, pătrunzi în natură, Și din provocare, prinzi învățătură. O treaptă prea înaltă sau parcursul

Iubirea-i insistență și savoare, Bazată ferm pe adevăr, onoare, În subteranul omului ascunde, Intenții ascuțite sau rotunde. Iubirea-i amalgam de sentimente, Năvalnic activînd

Doru-i sentiment năvalnic, Arde inegal și tainic, Strîns te leagă de un seamăn, Ce-ți este în suflet geamăn. Dor, scînteie de durere, Cert suport spre revedere, Ce-ți amintește de un

Când nu poți ajunge la scopul dorit, Înghiți în sec sincer, te simți umilit, Ridică-te-n forță, pornește la drum, Þelul vei atinge, însă nu acum. Când scopuri ascunse te mai ispitesc, Spre tot

Nimic în viață nu creezi, De nu gândești, de nu visezi, Nimic nu poți să făurești, Dacă nu crezi și nu muncești. Când sensul vieții-i limitat, Devii mai econom treptat, Măsura dacă nu-ți

Cunosc un om, un tip obișnuit, Care prestanță crede că impune, Între colegi nu este prea iubit, Cu ironii și glume îi răpune. Modestia lui creează pulsul, Știindu-și locul, se mai umflă-n

Ceva când i se întâmplă altuia, Asculți, privești neutru și tăcut, Nu poți simți deloc pe pielea ta, Un sentiment ce ți-e necunoscut. Durerea nimănui nu îți revine, Coarda din suflet nu a fost

Făcînd bilanțul la necesități, Prin comportare prinzi abilități, Emancipat devii prin noutăți, Echilibrîndu-ți fapte, calități, Ca să nu ajungi caricatură, Ce-și privește fizicul cu

Frumusețea este vibrantă melodie, Răscolește sufletul ca o simfonie, Vedereii îi conferă punți de armonie. Și o nostalgică dorință reînvie. Avînd context alunecos și discutabil, Ce

Multe îndrugă omul la furie, Necazul îl transformă-n tragedie, Imaginea privită-i cam hazlie, Plutind între suspans și isterie. Multe declară omul și regretă, Pe frunte își lipește

Tărîmul României dragi se-apropie treptat, Și nerăbdarea-mi crește în ritm exagerat, De ea m-a îndepărtat destinul cel viclean, Dar în străfundul firii păstrez dulce alean. Imaginile se

\"Legile se schimbă Oamenii îi plimbă Injurii pe limbă\" În sferele înalte, legi zămislesc și torc, Cei care la dreptate, ușor capul întorc, Privirea spre opincă mai greoi străbate, Avînd