Speranță deșartă

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·3 februarie 2008

Mediu

O cunoști dinainte,

Când o vezi, n-ai cuvinte,

Cu-n surîs ea te-a vrăjit,

Și gândul ți-a ispitit.

Îi admiri unduirea,

O dezbraci cu privirea,

Înspre tine plutește,

Mintea îți răsucește.

O privești în tăcere,

Parcă-ți dă mângâiere,

Dar spre altul se-ndreaptă,

Mai înalt cu o treaptă.

Resemnat taci și zâmbești,

Brusc mirajul îl topești,

Rămâne lung uitatul,

Căci ea, are pe altul.

Al inimii glas plânge,

Nădejdea ți se frânge,

Dar apare cineva,

În curînd și-n calea ta.

011.775

Viorica Pop. “Speranță deșartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/1766474/speranta-desarta

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O realitate crudă curge din versuri,dar nădejdea revine ! Eu cred că aveți har!