Poezie
Sinceritatea timpului
1 min lectură·
Mediu
Timpul este instrument divin,
În fața căruia mă înclin,
Cursul vieții prinde-n vadul lui,
Devotat slujindu-i orișicui.
Timpul ca artistic scenograf,
Lasă-n urma sa autograf,
Ritmul naturii înlesnește,
Adrenalina cumpănește.
Timpul își măsoară pași-n ani,
Rostul și-l negustorește-n bani,
Destrămîndu-se ca orice val,
Oferit de spațiul sideral.
Timpul are caracter constant,
Perceput de om ca deviant,
Frecvența picură-n secunde,
Lăsînd în urmă slabe unde.
Timpul este sincer, dar viclean,
Vindecînd durere sau alean,
Conjugînd din mers, verbul a fi,
Dominant în sensul de-a trăi.
012952
0
Timpul ne măsoară pașii-n ani,
Rostul ni-l negustorește-n bani,
Rând pe rând destramă orice val
Și-orice spațiu sideral.
Cu plăcerea lecturii! Cer scuze, mi-am permis a-mprumuta o strofă... pentru a o transforma-n... concluzie! Mult succes!