Viorel Vrânceanu

restul... revenindu-mi mie! (Dumitru Cioacă - Genuneanu)

Te trădezi ades prin gesturi
Și te știm de multă vreme:
La femei și la poeme
Tu te mulțumești cu... resturi!

UNUI COPIL

Te-ai dat la buna ta amică
Dar amîndoi v-ați înșelat
Că tu-ți doreai s-o faci mămică
Iar ea-și dorea să fii bărbat.

De la nuntă pîn\' azi toate
Sunt în casă compensate:
Ea, dublată-n greutate
Tu, mai poți... pe jumătate.

De la nuntă pîn\' azi toate
Sunt în casă compensate:
Ea, dublată-n greutate
Tu, mai poți... pe jumătate.

În viață ți-ai făcut un rost
Dar tu regreți, privind în spate:
De cînd ea-ți este \"jumătate\",
Ești jumătate... din ce-ai fost.

Când, doar cu-o frunză o văzui trecând,
La Eva am privit, mi-am zis în gând:
În rai, vă rog, mă credeți pe cuvânt,
Industria textilă-i la pământ. (Calimero)

Bună epigrama, Calimerule, dar departe de adevăr. Paradoxal, nu?

Ba textiliștii o duc bine
Și fac profit, nu-i un secret,
Cînd dăm la shop două chenzine
Pe-o bucățică de șiret.

Când, doar cu-o frunză o văzui trecând,
La Eva am privit, mi-am zis în gând:
În rai, vă rog, mă credeți pe cuvânt,
Industria textilă-i la pământ. (Calimero)

Bună epigrama, Calimerule, dar departe de adevăr. Paradoxal, nu?

Ba textiliștii o duc bine
Și fac profit, nu-i un secret,
Cînd dăm la shop două chenzine
Pe-o bucățică de șiret.

Fiind atât de mică
Și încă de mărar... (Ion Diviza)

Tratezi la o adică
Problema asta-n mod injust
O fi ea, frunza, mică
Dar recunoști că are... gust.

Poanta-i banală, n-ai nici o scuză,
Cum să nu fie clevetitori
Cînd în Uniune vezi doar o muză
La cîte-o sută de scriitori?!

Contrar celor scrise mai sus, epigrama a adunat suficientă sare și piper în ea ca să fie nevoie s-o îndulcesc cu o steluță.

interesanta propunere; am si eu citeva sugestii:

- daca este posibil, nu numai un text sa poata fi atasat unei colectii ci si o colectie. astfel s-ar putea obtine echivalentul unei carti si a capitolelor din carte si s-ar rezolva problema limitei de 50 de titluri pe colectie.
- mai mult, daca se vor permite colectii in colectii, se poate ajunge ca pe pagina principala sa apara numai colectii foarte generale (ex. \"revista poezie.ro 2004\" cu cite o colectie lunara in interior, fiecare avind sectiuni pe tipuri de poezie etc.)
- un text ar trebui sa poata fi atasat la macar doua colectii, de ex. o colectie proprie si una publica, de tip revista.
- colectiile publice ar trebui administrate de unul-doi moderatori; acestia nu trebuie sa fie dintre cei cu \"nivel\" dar numirea lor trebuie facuta de editori (eventual ca la concursuri, o persoana poate propune o colectie si i se aproba sau nu deschiderea acesteia); in cazul \"colectiilor de colectii\" moderatorii ar trebui sa accepte propunerile de colectii venite din partea altor colegi de pe site.
- colectiile particulare ar putea inlocui textele si comentariile in pagina de autor;
- propun trei colectii \"implicite\": texte neintrate in colectii, texte de atelier si texte in curs de aparitie.
- textele \"de atelier\" sunt trimise in colectia respectica de catre editori si nu pot fi atasate de autor nici unei alte colectii personale.
- aceasta ultima categorie (a textelor in curs de aparitie) ar putea rezolva problema celor care posteaza mult prea multe poezii in aceeasi zi, umplind prima pagina. Ideea ar fi ca fiecare sa aiba dreptul la 1, 2 max. 3 postari de texte in 24 de ore (functie de nivel, desigur). Dupa de se atinge aceasta limita, celelalte texte sa intre automat in aceasta \"colectie\" personala. O implementare ulterioara ar putea ca automat, dupa 24 de ore de la ultimul text postat, un nou text sa fie scos din aceasta colectie si postat pe site.
- comentariile ar putea sa dispara din pagina de autor. sa ramina numai un link care sa permita afisarea a cite unui set de comentarii (de ex. cite 50), tot asa cum sunt afisate si comentariile generale (implementare destul de simpla pentru ca exista deja, ar trebui doar pus un filtru pe autor).

Dorințele neîmplinite care răzbat din versurile acestei poezii m-au făcut să mă gîndesc că de fapt autorul concepuse cu totul și cu totul altfel această poezie dar forțe mult superioare lui l-au făcut să rescrie și să rescrie pînă a ajuns la varianta de mai sus. Fire curioasă, am răscolit prin coșul de hîrtii al maestrului de unde - din petece rupte - am reușit să reconstitui poemul original:

Femeie, vreau din casa mea să zbori
ție îți las bordeiu’-n Roșiori
și-i fac și-o tauletă de-o să mori.

în care ai putea sta zile-n șir
eviscerată, dupa un clistir,
de ură, sastiseală și sictir.

Să urlu disperat în gînd: mai du-te
cu fundul tău, cu țîțele căzute
și ridurile ce sub fard sunt sute.

Ce bine-ar fi să pot ca altă dată
să beau, să merg la meci, la vreo serată
și-atunci cînd vreau, să pot iubi vreo fată.

De-aș reveni la vremea mea holteie,
ce fericit aș fi, nici n-ai idee,
din casa mea dac-ai pleca, femeie...

Era doar o glumã ce voia sã-ți smulgã un zâmbet! (Anda Andrieș)

GLUMELE ANDEI

Versurilor lui fierbinți,
Le-a răspuns cu un impuls
Ce un zîmbet lui i-a smuls...
(Împreună cu trei dinți).

Fetelor mă ascultati, un mic semn să imi lăsati! (Viorel Gaiță)

Viorel, cu gînd hai-hui,
Vrea de la femei un semn.
Fetelor, eu vă îndemn
Să-i lăsați... cîte-un cucui.

i-o vâr eu sub așternut (Dumitru Cioacă)

Îmi șoptise un ortac
Că ești Leu (în zodiac)
Dar catrenu-ți dovedește
Că s-a înșelat: ești Pește!

o steluta uite-asa fara comentarii.
(e buna dom-le!)

Și eu am oareșce dubii cu a treia cugetare. Dacă omul nu e bărbat, înseamnă că în Moldova se permit căsătoriile homosexuale? Și mai lipsește o precizare: \"femeia lui este nevastă\", dar nevasta cui? Că la cum lași loc de interpretări, tare mi-e că de fapt viața femeii stă în mîinile \"omului\" ei.

Culmea culmilor egoismului ar fi să aibă zero accesări, cînd nici sieși nu își acordă dreptul să citească ce a scris.

Cu o mînă sigură, Anda disecă cea mai zgomotoasă parte din comunitatea masculină a agoniei.
Ironia fină și prozodia perfectă compensează din plin neatingerea standardului impus de Sorin (versuri de 8-9 silabe). Cum epigrama a fost citită și răscitită pînă acum, steluța pe care o dau nu mai poate avea rolul de a scoate în evidență textul ci e pusă cu scopul de a o încuraja pe Anda să recidiveze.

Din păcate foarte puține comentarii sunt de remarcat, majoritatea fiind scrise la repezeală, ca să mă exprim blînd.
Ar fi bine să avem grijă ce, cum și cît comentăm pentru că mulți dintre cei care scriu poezie sunt deranjați de puerilitatea unor comentarii în versuri publicate pe paginile cu epigrame. Și au dreptate.
Și deși sunt 51 de comentarii, nu am văzut nici unul care să își justifice prezența, adică să critice sau să aprecieze textul comentat.

Virgil, e simplu de demolat, uite chiar și acum faci două greșeli flagrante:
unu, butonașul ăla era simplificator, nu complica lucrurile. trebuie doar să înțelegi ce fac acum editorii și ce ar putea să facă dacă ar delega o parte din atribuții tuturor cititorilor (chestie simplă de management).
doi, nu ai înțeles regula 3.1. aceasta zice că NU ai voie să scrii un comentariu decît în limba în care e scris textul, cu excepția cazului în care un editor ți-a solicitat altfel; aici textul e în română, tu ai scris ȘI în engleză. interesant ca ai sesizat și tu că unele reguli sunt aiurea, curios e că ți se par aiurea numai cele pe care nu le înțelegi tu. dacă ești curios de ce susțin partea cu demolarea, putem vorbi în particular. și-așa ne-am întins prea mult aici. mailul meu e bittersuedez pe yahoo.

Virgil, eu cel puțin nu m-am simțit ofensat pentru că nu am o clonă. Dacă nu ne-ar fi rugat Dorasara să ne potolim, ți-aș fi răspuns comentariului tău pentru că argumentația pare suficient de șubredă ca să poată fi ușor demolată.

Nu mă rabdă însă inima să nu marchez aici situația comică (și sper să te amuzi și tu pentru că nu remarc cu răutate) în care care te afli: tu, apologetul corectitudinii, tocmai în comentariul de mai sus în care înfierai nerespectarea regulamentelor, ai încălcat regula site-ului cu nr. 3.1. Deh, și tu tot român de-al nostru :)

:))))))))))))
Super motivația pentru \"fagado\" dar mai ales pentru traducerile pline de umor.
Cît despre catren:

După aste definiri
Cum am gratula o damă?!
Cu-n buchet de trandafiri
Sau c-o... super-epigramă? (Ioan Peia)

Cum să gratulezi o doamnă?
Cît ți-e vară în simțiri,
Nu-i firesc?... Cu trandafiri!
(Ghimpii-i ții pentru la toamnă!)