Poezie

Muri poetul

1 min lectură·6 noiembrie 2011

Mediu

Suntem datori prea mult acestei nații

Și celor ce-au făcut-o din suspin.

Ei s-au luptat în vremuri, ca bărbații,

Noi numai cu paharele de vin.

Străbunii s-au căznit aici să țină

Dunărea și munții plini cu aur

Din care-au făurit, ca din lumină,

Istoriile scrise în tezaur.

Dar noi, nutrind înalte sentimente,

Nu știm a făuri niciun cuvânt,

Doar ne maimuțărim prin parlamente

Și-aici și-n Europa și-n mormânt.

............................................................

Ieri Păunescu-a spus: "Ne mor poeții!"

Și rândul lui se pare c-a venit.

Ce o să-i spunem mâine dimineții

Când va-ntreba de ce l-am primenit?

Cine va mai aprinde-n vatră focul

Când iernile ne fi-vor prea cuminți?

Copiilor cine le-arată jocul

Și cine-i va mai plânge pe părinți?

Poate cu vorba-a mai lovit în unii

Și poate, prea vulcanic, uneori,

A pus la zid dușmanii și nebunii,

Dar de-mpușcat i-a împușcat cu flori.

Poet plecat la ceruri prea devreme,

Călcând arar spre alte dimineți,

Să te întorci la noi, din vreme-n vreme,

Să vezi cum "crește iarba din poeți".

5 noiembrie 2010

001.084

viorel ploesteanu. “Muri poetul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-ploesteanu/poezie/13992951/muri-poetul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.