viorel gongu

Erai în gând! Plângând Te-am desenat, păcat iertat. Dar nu erai și vai, Nu îmi era destul! Din ață și tul, am încercat să fii, să-nvii! Iar in zadar! altar Aveai, în prag de rai. Pe ochi de

poiană sub brazi țigani, căruțe și cai fumul spre stele.

fântânile sunt ca prostituatele ca mașinile scumpe ca visele neutilizate se usucă de plictis se fac lacuri subterane cu sălcii cu rădăcinile în sus alteori se strâng câteva născând un

doctorul care descleștează vise m-a trecut pe lemne mi-a zis că e mai ecologic flăcările cu troznituri în buze miros a Moș Crăciun a pepene verde codițele pepenilor se iubesc cu

E miezul zilei, soarele străluce În crucea dintre răsărit și înserat, Cosașul cel bătrân a adăstat Și-un pic de somn ar vrea ca să apuce. Înfige coporâia-n glia caldă, Cu lama strălucind pe

placenta aceea rotundă și albă nemiloasă și rece și-a făcut treaba m-a scuipat ca după efort prăbușită pe cer căutând avioane sau stele îmi caută umbra am deschis porțile eu lângă

Nu te lăsa supus de iubire!Tu eşti cel care supune. Este mai rău să nu primesti decât să nu dai. Avarii sunt nişte sentimentali ai banului. Întâi credem ca suntem bătrâni şi abia apoi

sâmbetele toate prelucrate manual le-am așezat în crestături pe cedrul rămas fără vise să-l alin de povara arboradei absoarberi de adieri focuri trincă zâmbind

conturul tău a făcut cunoștință cu mine coborând împleticit dintr-o pată de egrasie apoi sleit s-a lăsat desenat cu cretă pe podeaua murdară. tremuratul s-a întrerupt s-a rostogolit în

am descoperit locul în care printre secunde cad păsări spre punctul în care se odihnesc lacrimile m-așez în genunchi pe pragul bătut în potcoave și aspir cu teamă aerul de dincolo de

Să îmi descînți să vin în prag de seară, Cînd stele se trezesc din adormire, Eu să te caut noaptea ca un mire, În mîini purtînd un mugure de ceară. Și-n caldul nopții,sub noian de stele, Să te

Ești sprijin al clipei Și timpul s-ar rupe Spre capătul lui de n-ai fi, Ești umbra aripei Și ochiul ce prinde Pe ape-nghetate,tirzii, Ești virful spre care Se-ntinde săgeata În zbor

trădări catifelate torc mincinos la urechile conjuncturii trădările nu așteaptă trenul ci stația dispar și las în compartiment prăjituri cu migdale trădările se cheamă cu cheaguri în

ați remarcat că Venus a fost șchioapă? că trupul a fost realizat nefrumos ca să placă mai mult că șoldul drept urcând spre tors a fost modelul pentru arcul din mâna zeului ștrengar că

Aseară, pe drumul spre casă, m-am oprit la benzinărie să alimentez și când am văzut că s-a produs o nouă creștere a prețului la pompă, m-am gândit la cei 3-4 km., dus și întors, pe care-i am de

Nemoartea îmi stă la fereastră de strajă, Eternul se-ntinde, senin, de la ușă, Reper nemișcat stau rotirii și-n noajă Legat e sfârșitul cu iz de cenușă Trec îngeri, cu treabă, și-mi cântă

Plouă pământul, cu dor, înspre stele, Stropii mă poartă în abur de vis, Calea Lactee, cu zâne și iele, Strigă galopul de mire, proscris. Rouă și brumă de tâmple-n rugină Cheamă salvarea, să

Un rug de flori și-n centru se-nalțătrandafirul De care tu,legată, vei arde-n vîlvătăi, Se-nalță-n centrul pieței și Vesta,patrafirul Va pune peste tine ferindu-te de răi. Vei apărea desculță,în