viorel gongu

Intr-o camera goala un camin rece. Poate ca am murit. Singur Iubirea noastra a fost a mea. Esti?Sint? Am fost? Doua vagoane intr-o gara, in doua trenuri. Ranile au viata lor. In

Simt că mâine la ceasul umbletului de șarpe sub pâlpâirea ciocârliilor albastre, pe umbra foii de lipan într-un melc va veni acea clipă întoarsă a nașterii mele.... și apoi.....?

Noi,două cruci ținîndu-ne de mînă, Prin iarna care-abea acum începe Păstrăm ,sub norul ce se-ascunde-n lună: Zăloage,visuri,temeri să ne-nțepe. Ne-apropiem timid și totul plînge Și-mbrățișați în

O ceașcă și o cruce din bețe de chibrit cu fosforul ars. Două lumânări inegale arzând zgomotos și sintetic. Un blestem crunt, care va lovi, pe cineștieceneajutorat la acest capitol. O balanță

Numai cuvinte-ntoarse ai pe buze, Tu le-ai oprit pe dinte-n prag de floare. Când jarul înflorea timid sub spuze I-ai dat alt nume, plină de-ncântare. Simbol duplicitar de cifre-ntoarse, Ai

După fiecare poem mă simt alt poet și cum fiecare poet are dreptul la măcar un poem îl aștern... și după fiecare poem cum mă simt alt poet și cum fiecare din noi are dreptul la un poem îl

De ziua ta îți dăruiesc un melc, Un melc cu casă și cu mult timp pentru tine, Un patinator lent ca iubirea inevitabila, O ciumă de dragoste declanșată de mine. Melcul meu să te ducă încet

La noapte întunericul neacordat se schimbă gărzile faceți-vă de cap va fi marele concert al rataților se strâng în anii bisecți fără soț vor cânta Wagner, se vor aprinde lumânări pentru

Am venit din părere pe un solz lung de soare, Am mustit prin ciorchine, m-am setit în pustiu, Am umbrit zbor de fluturi, am scăldat țărm de mare, Tu n-ai fost și abea mă mai știu...mă mai

Un melc nu moare dacă înspre stele Nu are-un ram să-l poarte, spre cărare, Se va târî prin iarbă, printre Iele, Lăsând cărări spre țărmul lui de mare. Un melc nu moare dacă peste coarne Este

Tata, dumnezeu să-l odihnească, a fost fiu de ceferist și ca un făcut, a ajuns și el în branșă dar impegat de mișcare. Mama era balerină la Cărăbuș. Tata s-a îndrăgostit și din gelozie a scos-o din

Lasă-mi clipa asta numai mie S-o trăiesc doar eu dar pentru doi. Tu, zidita mea în iasomie, Tu, zăpadă albă pe noroi. Lasă-mi grija s-o trăiesc pe toată, Am învățul ei cum calu-n

Limbile ceasului bat în perete ca pasărea ruptă de-un ochi de erete, urechea le prinde, le-ndoaie, le sfarmă, împletindu-și cosiță de pace, pe larmă ele renasc, râme multicolore, nopțile-s ani,