Poezie
mi-e dor, iubito...
1 min lectură·
Mediu
Mi-e dor, iubito, nici nu te mai știu,
Atâtea toamne-au pus rugina groasă
Pe chipul tău. Te-aș lua din nou la coasă
Prin maci și margarete.
Din perete,
Mă potopește valul gros de griu.
Mi-e spaimă și privesc tăcut pe geam
La ploaia care curge nemiloasă;
Sub streașini, îngeri uzi cârpesc o rasă
Cu petice diverse
Și averse
Ne varsă ștreanguri noi pe-același ram.
Stau goarnele uitate pline-ochi
Cu apă, cu-amintiri și fără note,
Speranța mea croiește alte școte
Pentru catargul verde...
Cum se pierde
Dorința răstignită-ntr-un deochi.
Ies pe furiș și fur o goarnă grea,
Încerc să-ți cânt, de parcă ți-aș fi înger,
Þâșneșe apa și apoi îți sânger
Cu note discordante
În andante
Să te aduc din nou în toamna mea.
Un fulg e-un semn de pace și în frig
Începe iarna care iartă tot,
Mi-e frig, mi-e dor dar încă pot
Să-ndepărtez o coajă
Cu o vrajă
Și să aștept o altă toamnă și te strig.
001.254
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- viorel gongu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
viorel gongu. “mi-e dor, iubito....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14116360/mi-e-dor-iubitoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.