Poezie

iubirea mea, pisică...

2 min lectură·23 ianuarie 2016

Mediu

Iubirea mea, pisică ce-și poartă umbra-n dinți,

Își tremură mustața, își strânge-n perne ghiara,

Pândește-n umbra lunii să-ți pună-n păr tiara

Felinelor de aur din lungul șir de prinți.

Fecioară practicantă, trăiești doar primăveri,

Faci jocuri mii de umbre, faci artă chinezească

În încercarea fricii, prin fumul meu de iască

Și nici nu știi că mâine s-a transformat în ieri.

Crezi c-ai ucis iubirea născută din păcat

Dar umbra ai uitat-o și ea se re-ntrupează,

Proiecția-și renaște din nou făptura trează

Când ai crezut că totul l-ai prins într-un pătrat.

Îmbrățișări-spirală te-adulmecă pe trup,

O lacrimă cu gratii trudește așteptarea,

În urma ei, armată de lacrimi strânge marea

Cu mierea și răbdarea deprinse de la stup.

Iubirea-adevărată cu anii n-o ucizi,

Þi-e calea presărată cu sâmburii de stele

Rămase fără colțuri când decojeam la ele

Și curcubeie tandre le tricotam la cizi.

Cu raze moi de lună am secerat sub nori,

Din firele de soare, cu noduri retiare,

O velă fără seamăn am pus pe vânt în zare

Și am pictat icoana lui Ciprian pe zori.

Cu moartea pământeană n-am încheiat contract,

Þi-am dat din nemurirea ce-mi prisosea, etern

Covorul lung de aur sub pașii tăi aștern

Ca dincolo de moarte să scriem înc-un act!

001.476

viorel gongu. “iubirea mea, pisică....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14086939/iubirea-mea-pisica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.