ultimul post

O moarte pe toți ne așteaptă;
Ne prinde ușor ca din zbor.
Ea, moartea e singură dreaptă
Și singura spre care cobor.

Un poem splendid. Mi-a plăcut și pot spune că este aproape de realitate ce-i moartă.
Cezar

Cezar, multumesc pentru vizita si cuvinte.
Sunt obosit dar inca mai sper intr-o revenire.
La revedere.

m-a tulburat nespus această poezie, inspirată din vremurile tulburi, pe care le trăim. În timp ce lecturam regăseam acea tristețe nemărginită, care îmi amintea de poeziile lui George Bacovia. Am găsit și tente apocaliptice, care susțin tema morții, fie că este vorba de efemeritate sau de oprirea timpului.
Din toată poezia voi alege strofa care m-a impresionat cel mai mult:

\"Toți pruncii-și amână pe mâine
Venirea pe lume:\"nu azi!\",
Se-aude un urlet de câine
În cetina moartă în brazi.\"

Mi-aș permite să o interpretez puțin.
Nici copiii nu vor să se mai nască, fiindcă viața omului a început să fie din ce în ce mai mult o viață de câine.

Cu stimă,
Alina

Viorel Gongu,impresionantă concentrarea atâtor trăiri și imagini într-un poem,în stil clasic!Poemul ne apropie și o rază de speranță ne încălzește
sufletele!Creatorul veghează,Creația -inclusiv poetică- neîncetat a hrănit
sufletele care, nu numai că nu se tem de moarte, dar, precum Hristos, \"cu
moartea pe moarte călcând\", se cred nemuritoare!O credință mântuitoare!
Cu stimă și prietenie, Constanța Mezdrea coman.