Viorel Darie

"Nu pentru cine se menește ci pentru cine se nimerește" - zice o vorbă. Pământul ăsta românesc este bun cu toată lumea ! Să sperăm cî "beneficiarii" nu s-au îmbolnăvit nici de diabet, nici de alte suferințe...

Text frumos, cu suspans, reconfortant la citire.

V.Darie

... căci rezumând s-ar pierde farmecul lecturii datorat structurii maiestre a descrierilor, care, într-un text relativ scurt, readuce la viață niște istorii interesante din vremuri vechi de peste un veac. Istorii petrecute în decenii diferite, regimuri politice diferite.

Nuțu are descoperiri peste descoperiri în casa socrilor, răsfoind o Biblie veche, o scrisoare a unui unchi care a trăit în Rusia, tragedia acestuia când a ajuns acasă la el. Memoriile "junilor din anul 1904". Deasemenea memoriile unui faimos unchi - generalul Hanza.

Și o istorie de moștenire a unei case de către mama soției lui Nuțu, Valeria, relatând restricțiile privind case sub regimul comunist proaspăt instaurat.

Multă istorie, multă artă în a îmbina descrieri de locuri, evenimente vechi, istorice, ceremonii. Toate contopite într-un edificiu literar armonios.

Cu stimă

Viorel Darie

Două crochiuri a două vârste diametral opuse, pe deoparte
bunica și grijile ei pe de alta bebelușul cu primele
sale zâmbete adresate lumii în care nu demult a intrat ...

... descrierii satului românesc, este acest episod deosebit oferit de autorul Nicolae Tomescu. Este episodul nunții lui Nuțu, eroul principal al serialului.

Episod de o exuberanță deosebită anarațiunii, densitate mare de simboluri armonios îmbinate, care ne fac să retrăim cu nostalgie evenimentele personale de același gen. Niciun simbol nu e uitat, niciun obicei nu este omis, totul e aievea, viu în fața ochilor.

Am remarcat spiritul autorului de pătrundere a comportamentului personajelor, fie Nuțu, eroul povestirii, fie al socrilor și părinților săi, al prietenilor, al rudelor acestora. Deasemenea, aportul preoților la evenimente. Fiecare participant la nuntă este descris cu preocupările sale, neliniștile, obiceiurile știute din strămoși în situații asemănătoare. Ascultând cele citite din Cartea Sfântă de către preot, sunt aduse gânduri deosebite, atât în cugetul celor pioși, dar și în cugetul celor care demult nu s-au preocupat de cele bisericești.

Ar mai fi multe de comentat, dar episodul este un edificiu prea compact și perfect armonios pentru a fi descompus în părți de analiză de sine stătătoare.

Cu stimă

Viorel Darie

acest comentariu generos, realizat de Domnul Nicolae Tomescu, să fie o recenzie. Îi mulțumesc din toată inima pentru sacrificiu de timp și de efort pentru a citi toate episoadele cărții și pentru a posta comentarii competente, adecvate, verificate istoric, asupra acțiunii atât de variate a acestui basm-roman.

Într-adevăr, începutul cărții pare a sugera un roman istoric. N-a fost să fie așa, se dovedește, pe măsură ce evenimentele decurg, că am trecut să dezvolt acțiuni fantastice în carte, chiar folosind mijloace de exprimare de basm. Descrierea nostalgică a insulei Rodos, acea tragedie în stil antic dintre Craton și Danae cea cu par blond și ochii verzi, apoi grandorile (închipuite) ale cetății Atalya, urmate de tulburările din regatul lui Agatos ca urmare a invaziei cohortelor persane, sper să fi creat o acțiune tensionată, captivantă.

Însă nimic nu ar fi avut sens, nimic nu ar fi meritat sa fie povestit, dacă nu am fi descris o dragoste divină între cele mai perfecte și romantice tinere suflete - Adoris și Kromia - o poveste de dragoste pură, divină!

Mulțumesc cititorilor care au urmărit cu atenție cele 50 de episoade. Dacă vom rămâne măcar cu sentimente de nostalgie, doruri de mări, de locuri exotice, de dragoste - tot nu va fi în zadar citirea unei cărți de basm-roman.

Cu mulțumiri

Viorel Darie

Recitind ultimul meu com, am gasit cateva erori de tastare, Imi cer scuze ...

Acest episod are unele meniri de a lămuri ce s-a mai întâmplat în Atena după fuga lui Adoris pe mare. Dar arată, mai ales, cât de mare, necuprinsă, poate fi dragostea unui părinte pentru copilul lui drag, pierdut.

Când am scris această odă ( odă ? eu care n-am publicat vreodată o poezie), m-am gândit și la dragostea tatălui meu pentru copiii sai plecați în lume, să-și caute un trai mai bun. Și când știa că trebuia să vină careva acasa careva dintre noi, în ziua aceea, (locuind pe o coama de deal), se ducea mult devreme pe muchie de deal, și aștepta cu infrigurare până când din vale apărea cu bagaje cel alteptat. Atunci alerga în vale să-l îmbrățișeze cu drag.

Ce "gând la gând", postarea înainte de Crăciun a acestei ode de încheiere a povestirii, care se potrivește perfect cu gândurile Domnului Nicolae Tomescu asupra faptului că de Crăciun sărbătorim trimiterea de către Tatăl Ceresc a Fiului Său, spre a întrupa ca ființă omenească, spre a oferii locuitorilor lumii pierduce învățături de mântuire, Fiul să fie jertfit, ca apoi, prin aceasta jertfă, cei care cred în IIsus, și Tatal, să fie răscumpărați din moarte veșnică.

Crăciun Fericit ! tuturoc celor care au urmărit cu interes episoadele acestui lung basm-roman, din care vom mai posta dor Epilogul

Cu bucurie

Viorel Darie

Scăpați de teroarea cetății asediate de perși, călătorii, după o vizită minunată în Rodos, la bunul prieten Crator al lui Adoris, se îndreaptă nostalgici spre ținutul Atenei antice, care li se înfățișează grandioasă înaintea celor care nădăjduiesc să ajungă cât mai repede în cetatea lui Adoris. Călătoria este o plutire lină, fermecatoare, nostalgică, pentru Adoris, care-și revede meleagurile natale în depărtare, apoi din ce în ce mai aproape.

Poate, geometric, de pe o corabie care vine de pe mare nu se văd laolaltă și Muntele Parnas, și corăbiile din Pireu, și edificiul Acropolei, dar imaginația ne poate face să ne îchipuim toate aceste vederi împreună asupra Greciei cele renumite.

Kromia, pentru care tot ce vede este o mare noutate, și marea și Atena, devine transpusă pe priveliști, se imaginează coborând strălucitoare pe plaiuri spre Atena de pe muntele zeilor. Admirată, fericită alături de alesul inimei ei - Adoris.

Cu recunoștință Domnului Nicolae Tomescu și cititorilor pentru aprecieri ale lungului basm postat timp de un an. Mai avem doua capitle de postat.

V. Darie

Text frumos, cizelat ca un poem, gânduri dătătoare de lumină și speranță. Speranța în Cel de Sus este dominantă.

Un fragment mi-a plăcut în mod deosebit: "Mirosul pâinii dătătoare de siguranță îl simți din adierea vântului peste lanurile câmpiei, din ierburile coapte și din livezile cu pomi ale căror fructe îți oferă în anotimpurile nuntirii lor prinosul realizării și al bucuriei. Munții tac și privesc cu semeție depărtările, îți oferă întotdeauna încrederea curăției înălțimilor de gând și faptă, aerul acela ozonat în care te simți purificat de toate relele lumii"

Așa să fie, să ne purificăm sufletul, să căutăm să prețuim minunile create de Creatorul celor văzute și nevăzute.

Cu bucurie

Viorel Darie

"ușor" in loc de "uțor"

plină de emoții între vechi prieteni, Adoris și Craton se reîntâlnesc pe pământul insulei Rodos. Craton rămâne uimit văzând pe Adoris însoțit de o splendidă prințesă, Kromia, și de alaiul regelui Agatos. Întreaga insulă sărbătorește reîntoarcerea lui Adoris.

Ochii înflăcărați ai fetei celei mari ai lui Agatos, Artemis, urmăreau insistent faraonicul chip al lui Craton, însă Craton rămâne deocamdată impasibil, nu poate uita prea uțor pe Danae, fata angelică din Rodos care s-a sfârșit de dorul lui, în timp ce era trimis in Egipt de tatăl sau, Glaucon.

După cum remarca Domnul Nicolae Tomescu, logic, mai avem câteva episoade din aceast basm-roman, care ar putea fi transformat într-un roman istoric, dacă ar avea cine să facă cercetările amănunțite la fața locurilor descrise. Mă gândeam și la un serial de filme cu subiectele din roman. Dar cine să-l facă ?

Mulțumim Domnului Nicolae Tomescu pentru consecvența cu care citește și analizează episoadele afișate.

Cu stima

Viorel Darie

si universul de atunci. Nu eram coplesiti de atatea oferte de prin supermarket-uri. de raclame si de noutati. Reclama o facea ninsoarea de afara, clinchetul clopoteilor de pe sanii trase de cai, luciul ghetei de pe iaz. Bomboanele erau un bonus, evident, mult apreciat.

După cumplite zile de asediu, în sfârșit, iată eroii noștri pe o mare liniștită, caldă, mângâietoare, care atenuază traumatismele recent petrecute în Atalya asediată de perși.

Emotionantă, parcă de basm, este reîntâlnirea tatalui cu cei doi copilași ai săi, crează o atmosferă de refacere a spiritelor. Până și regele și regina au rămas înduioșati ascultând povestea tatălui rătăcitor pe mare, dornic să-și regăsească familia.

Adoris și Kromia - această dragoste divină între două suflete curate -, admiră marea exuberantă, care-și dezvăluie toate frumusețile în fața purității cugetelor celor doi îndrăgostiți.

De ziua Sfântului Nicolae, nu pot sa nu-l felicit și să nu-i mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru continua lecturare cu mare atentie a capitolelor din acest basm-roman, cu multe scoateri în relief de aspecte deosebit de interesanta. La Mulți Ani, pentru toți cei cu numele frumos Nicolae, Nicu, Nicoleta etc. Domnul să fie cu toți cei dragi.

Cu stimă

Viorel Darie

Episodul denotă ideea că merită sacrificată toată starea materială pentru a păstra viața, în demnitate, având o nouă nădejde venită de sus, de la divinitate.

Nu era ușor pentru Agatos și cei din cetate să părăsească toată starea materială, tot rodul muncii lor de-o viață, pentru a pleca pe mare, în necunoscut. Este descrisă tragedia din sufletul celor fugiți pe cele două corăbii trimise de Craton, regele din Rodos, ca să vadă, în întunecimea nopții, cum în zare, în cetate, perșii năvălitori dădeau foc la tot ce era mai valoros în cetate, inclusiv la templul cel nou, măreț, încă neterminat. Adoris și Kromia, la fel ca și familia regală, știau că pierderea de bunuri este vremelnică, cândva bogățiile se vor recâștiga.

Sunt recunoscător Domnului Nicolae Tomescu pentru lectura foarte atentă, încât a observat unele mici contradicții în text. Una ar fi despre țărmurile care se vedeau din mare doar în lumina de luceferi. Am ameliorat respectiva descriere scriind "întrezărind vag" în loc de "se vedeau".

Cu stimă

Viorel Darie

Un episod care-mi place foarte mult, atât prin puterea de a recreea o realitate de acum o jumătate de secol, mergând până la amănunte care aduc acea realitate atât de aproape, chiar la câțiva pași de noi. Oameni educați și needucați, puși la un loc în posturi neadecvate, nu pot decât să stârnească surâsuri, dacă nu chiar râsete sănătoase. Se vede, autorul Nicolae Tomescu a vrut să reinvie în memoria noastră anumite realități demult trăite, ca să le rememorăm, să analizăm ce a fost grețit atunci, ca să combatem unele stări de lucru de azi.

Sunt câteva scene antologice. Una este cea a organizării discuțiilor de partid în tandem între tovarășii Turcu și Niculiț. Iar cealaltă, este scena cinstirii ca-ntre gospodari cu țuica adusă de fericita Ana Schuler, săsoaica pe punct de a emigra.

Cu stimă

Viorel Darie

Toată truda regelui Agatos și a poporului său a fost risipită într-o noapte de către cohortele hrăpărețe ale unui împărat din Răsărit, cohorte neavând nici cunoștințe, nici milă de munca rafinată a unor oameni superiori lor. I-a interesat numai aurul, lucrurile scumpe, bogățiile. Au lăsat doar fum și ruina în urma lor.

Dar ceea ce era esențial, salvarea vieților celor din cetatea Atalya, în special ale prințesei Kromia, a viteazului Adoris și a tuturor celor dragi din familia regelui, s-a reușit, ei erau deja în largul mării în timpul invaziei cohortelor persane.

De remarcat, am folosit un limbaj rudimentar, mai plin de cuvinte aspre cand era vorba de relația supușilor perși cu stăpânul lor, prințul Kirvan.

Providența a făcut ca cei din cetate să evadeze cu foarte puțin timp înainte de invazie, chiar în aceiași noapte.

De buna seamă, după cum apreciază și Domnul Nicolae Tomescu, cartea se îndreaptă spre un final cu happy-end. Dar mai sunt destule situații surpriză de povestit în episoadele rămase.

Cu stimă

Viorel Darie

Fiecare frază este încărcată de simboluri, de la preocupările cotidiene gospodărești, la hărnicia femeii în casa ei, dar și a omului ei pe afară, cu sufletul încă neinițiat în darul acesta de a face bine semenilor. Avea încă un instinct brutal, de om zevzec, trăitor doar pentru sine.

Alte simboluri răsar când în poarta ninsă apare un om și cu soția lui care era să nască. Cruzimea barbară încă nu-l părăsi pe omul casei. Trebuia să facă el un gest nesăbuit, criminal, să-și dea seama ce grozavia ce-a făcut-o, și să înțeleagă că nevasta lui e o sfântă, iar el un mare păcătos. Dar Maica Domnului l-a iertat, i-a vindecat nebunia. Iar omul se transformă pe vecie, daruind de atunci intruna, iar si iar, oricărul călător pribeag, sau copil nevoiaș.

Superb acest basm dăruit nouă în ajun de sărbători!

Exprimat direct, acest episod cotidian emoționeaza mai mult decât o melodramă. Pur omenesc, puritate de exprimare. Suflete delicate, valoroase. Mai contează că e poezie, proză, sau eseu ? Contează mesajul

V. Darie

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, acest episod este cel mai tensionat dintre toate, este momentul când s-a jucat soarta celor din cetatea asediată de perși, Atalya, or se predau paginilor, ori scăpau cu viața cumva.

Divinitatea i-a ajutat în chipuri multiple, prin sosirea nesperatului ajutor din partea lui Craton, regele din Rodos, dar și datorită ceței providențiale care a facilitat evadarea. Dar hotărâtor a fost și aportul unor destoinici eroi: Enea, Adoris, Meneus, călăuze, care au contribuit toți la reușita evadării. Totul pare favorabil izbânzii, dar încununarea vine și de la planul înțelept întocmit de regele Agatos.

Evident, acest basm (căci am încadrat acest roman ca fiind un basm mai întins) nu ar fi fost îndeajuns de palpitant, dacă nu ar fi existat incidentul cu cei doi copii uitați în grabă în palat, de care adorabila fiica de rege, Kromia, și-a adus aminte cu mare neliniște, iar Adoris se oferi pe loc să se întoarcă în cetatea asediată după copii, și, în final, izbândind sa aducă copiii uitați.

In fine, totul a ieșit cu bine, asediații au fugit în miez de noapte, s-au îmbarcat pe corăbii și-au fugit pe marea întinsă.

Așa se împlinește previziunea uimitoare, optimistă a Kromiei, atunci când regele Agatos a refuzat să trateze soarta fiicei sale cu perșii, iar Kromia i-a admirat gestul, prezicând:
"- Tată! Ai avut curata strălucire a zeului din Olimp! Nu-mi mai este frică de perși! Vom învinge, vei vedea!" (sfârșitul episodul 36)

Cu stimă

Viorel Darie

Fiecare cu "japonia" lui. Noi o avem pe a noastră. Zăpada se așterne în liniște peste ulițe în așteptarea copiilor. Dar copiii acestui sat unde sunt ? Unde e veselia de altădată de pe derdelușurile de săniuș ? Agale, spre amiază, doar vreo doi trei bătrâni ies timidin casa sa dea cu maturoare zapada de-o parte de pe carare spre case. Poate, totusi, ca o minune, apare si un ingeras de copil pe ulita.