Texte în proză

După logodna surorii sale, Cristina simți parcă ceva neliniști în suflet. Văzuse cum Roberta trebuia să se mărite cu un om ales de părinți, om pe care fata nu l-ar fi ales niciodată, dacă i se cerea

Tinerii continuau să comunice între ei, e drept, ceva mai anevoie, de când nu mai puteau folosi "cutia de scrisori” din scorbura copacului. Dar ei tot comunicau, fie prin semne, când Antony era de

Mult timp, o iarnă și o primăvară, au folosit acest sistem „secret” de corespondență. Deja se înfiripa vara, toate dealurile erau pline de vii demult înfrunzite, care-și legaseră rod de viță de vie,

Ecouri de mandolina (12)- Corespondența După acea zi minunată de duminică, în care Antony și Cristina trăiseră cu cea mai mare bucurie intensă, divină, cei doi tineri se simțeau și mai legați prin

Cei din casa lui Don’ Fabricio nu puteau să stea mult fără să înceapă să îndepărteze urmele incendiului ce avusese loc cu două luni în urmă. La început, curățară bine curtea de rămășițele

Ecouri de mandolină (9) - Pedeapsa Antony căzuse în necaz, fără ca în conștiința sa să aibă un pic de remușcare. Știuse el bine cum suna regulamentul garnizoanei, dar imboldul inimii era mai

Ecouri de mandolină (8) - Incendiul Cât de frumoase i se păreau lui Antony zilele de după acea superbă zi petrecută în compania fermecătoarei italience, Cristina! Se înțelege, tinerii continuau

Ecouri de mandolină (7) - Suflete alese Zilele treceau una câte una, foarte liniștit pentru toți localnicii din preajma cazărmii franceze, dar și pentru ocupanții cazărmii. Pentru Antony deveni o

Trecu o iarnă, și apoi încă o vară, și nimic nu se schimbă în cazarma ocupată de soldații francezi, și nici în împrejurimile cazărmii. Localnicii duceau aceeași viață liniștită, plină de muncă și

Ecouri de mandolină (5) – Tinere italience Ce anume începuse să-l fascineze pe Antony în legătura cu cele două fete italience care vindeau vin la taraba din satul din vale era felul lor de a fi –

Ecouri de mandolină (4) – Italienii Ce era plăcut pentru soldații francezi din cazarma de la marginea Genovei era faptul că erau trimiși des în afara cazărmii, prin orașul Genova, cu diferite

Ecouri de mandolină (3) – Vecinii Ceața, ploaia și furtuna au ținut mai mult de-o săptămână, zile cumplite pentru localnici, deopotrivă și pentru cei din cazarma franceză din preajma capitalei

Ecouri de mandolină (2 – Cazarma) - roman Ploua cu potop! De câteva zile, cerul turbat turna întruna cascade de apă peste întregul ținut, în acel început mohorât de obtombrie, când cetatea și

Păzitor la albine (7 - ultimul) (din volumul "Bucovina plai de basm şi dor", povestire realizată de fratele meu Mihai Darie din Suceava) Dihania. Într-o seară târziu, după ce a venit tata iar

Paznic la albine (6) (povestire realizata de fratele mei, Darie Mihai, din Suceava) Zmeurarii. Între timp, s-a copt zmeura prin parchete și s-au deschis centrele de colectare. Se dădea

Păzitor la albine (5) (scris de fratele meu Mihai Darie, de la Suceava) Pădurarul. Dar, așa cum spuneam, toate lucrurile se compensează în lume. Cele mai neplăcute zile pentru mine erau

Păzitor la albine (4) Verișoara Aproape în fiecare dimineață trecea în sus cu vitele un om mai în vârstă, cu pălărie mică și verde pe cap. A fost cândva, la tinerețe, paznic de vânătoare.

(Păzitor la albine) Albinele. Într-o zi am fost nevoit să mut câinele mai spre pădure, mai departe de stupină, căci unele albine, probabil cele care aveau menirea de apărare strategică, au

Păzitor la albine (2) Câinele Aveam și aici tovarăși: câinele, albinele, trecătorii de pe drum, vietățile pădurii mișunând în jur, peisajul cel frumos pe care-l puteam reproduce în mintea mea

Păzitor la albine Povestire de fratele meu, Mihai Darie Stupina din Paltinel. În spatele colibei, la numai câțiva pași, curgea pârâul. Nu era mare, dar se umfla deseori și curgea vijelios

Întoarcerea, toamna, la București (Din volumul "Bucovina plai de basm si dor" ) Și iată așa, zi după zi, vara se apropia de sfârșit, iar Ionuț trebuia să plece la București, deoarece mai erau

La stână (Din volumul "Bucovina - plai de basm si dor") Într-o zi de august, vecinii din vale, ai lui Polec, îi ziseră lui Ionuț că a doua zi urma să urce la stână, să ia caș și urdă pentru

Nepoții lui Costan, farfurii de plastic (din volumul "Bucovina - plai de basm si dor ") Mai erau câteva zile de ședere pentru Ionuț la bunici, dar nu mai avea stare. Se plictisea, nici tu joacă

Oile lui Costan (Din volumul "Bucovina - plai de basm și dor" ) Una din bucuriile copiilor, dar cred că și-a oamenilor mari trăitori la munte, o reprezintă mieii ce se nasc primăvara. Behăitul