Proză
Adoris si Kromia (50) - EPILOG
3 min lectură·
Mediu
Adoris si Kromia (50) - EPILOG
Nu a trecut mult timp de la emoționanta întâmplare de pe pământul luminoasei Elade, și iată că a venit ziua în care a fost pregătită cea mai strălucită nuntă din câte s-au pomenit în faimoasa cetate Atena, nuntă cu cei mai puri dintre miri: Adoris și Kromia. La nunta lor sosiră atâția regi și regine, îmbrăcați în aur și purpură, atâția prinți și prințese chipeși și eleganți, că nicicând cetatea Atena nu a cunoscut clipe mai înălțătoare.
După nuntă Adoris și Kromia, fericiți din cale afară și strălucind în frumusețea chipurilor și în noblețea spiritului lor, au plecat adesea în lungi călătorii pe mare, poposind pe multe ostroave minunate. Dar cel mai adesea, în călătoriile lor pline de poezie și farmec poposeau în cetatea lui Craton din Rodos.
Craton se bucura nespus de fiecare dată revăzându-i, îi îmbrățișa și îi primea cu fastul ce li se cuvine doar regilor. În acest timp regina Ariadna, împreună cu Andromaca - mama lui Adoris și cu Dinona - mama lui Craton, au încercat îndelung să-l convingă pe Craton s-o uite pe Danae cea blondă și cu ochii verzi care nu mai era de multă vreme în lumea viilor, și s-o îndrăgească în schimb pe frumoasa Artema, fiica regelui Agatos. Dar pe Craton cu greu îl putea convinge cineva sau ceva anume ca s-o uite pe Danae. Tot ce s-a reușit până la urmă a fost doar promisiunea lui, smulsă din cauză că i s-a cerut insistent să dea cetății Rodos un moștenitor, că se va mai gândi.
Zeii din înaltul Olimp au decis repede ca regele Agatos, sprijinit de puternicul armator Atridas și de mai marii cetății Atena, să-și poată recuceri tronul și strălucirea domniei sale în cetatea Atalyei, după care nu încetase nicio clipă să suspine în timpul șederii în capitala Eladei. Astfel că regele Agatos își reluă domnia plină de măreție, reușind să-și redobândească puterea și mijloacele pentru desăvârșirea frumoaselor sale visuri ca ziditor de palate și temple.
După multă vreme - obosit de fericire, bogăție și de mulțimea anilor - slăvitul rege Agatos s-a stins din viață. În ceasul sfârșitului, însă, și-a chemat la căpătâi copiii, soția și pe toți cei dragi și și-a exprimat dorința ca Adoris să-l urmeze la tron, cel pe care întreaga familie regală, precum și întregul popor al Atalyei îl iubeau din toată inima.
Și astfel, Adoris, alături de Kromia, preafrumoasa lui soție, domniră îndelung în strălucire și fericire, realizând multe fapte demne de legende și de toată lauda, construind și ei noi temple și palate neîntrecute în frumusețe.
- SFÂRȘIT -
022325
0

Citind primele capitole eram convins că este vorba de un roman istoric, a cărui acțiune se petrece în epoca de maximă înflorire a a Atenei, în timpul lui Pericle. Descrierea atât de realistă a șantierului naval, a transportului și a comercializării pinilor ca materie primă, a muncii sclavilor, a armatorului Atridas, mi-au format această convingere.
Dar, nu, acțiunea alunecă încet-încet în afara unui timp real fiind vorba de regi, regine, prinți , prințese. Este un basm, mi-am zis, un basm care respectă și unele realități, ale acelor timpuri și locuri, prin descrierea templelor, a amfiteatrelor sau a porturilor din care plecau sau soseau încărcături de preț. Și atacurile perșilor asupra polisurilor grecești ne aduce aminte de realitatea războaielor medice.
Dar, ceea ce cred că dă adevărata valoare acestei scrieri, pe lângă descrierile de natură sau a frumuseților create de om, este prezența unor sentimente umane, patriotismul, într-ajutorarea sau, dimpotrivă, trădarea. Călătoriile pe mare, împănate cu spiritul lor de aventură, sunt și ele la loc de cinste. Pe toate le găsim, judicios dozate, în aceste pagini.
Dar mai presus de toate este mereu prezent sentimentul dragostei care învinge obstacole ce la început par insurmontabile.