Viorel Darie

Complicat era cândva să cunoști tot inventarul gospodăriei, cănd erai copil. Poate la fel de complicat ca pentru un copil din zilele noastre, care trebuie să cunoască nu numai cele scrise în manualele școlare, dar trebuie să știe să umble cu un iphone, cu facebook, cu nemumarate jocuri de pe internet.
Există, totuși, o diferență între copiii din trecut și unii copii de aztăzi: măcar copiii din trecut manifestau o curiozitate vie față de obiectele mânuite de părinți, bunici, pe când copiii din ziua de azi, repezindu-se către briz-briz-urile tehnologice, sunt ingrijorător de ignoranți față de lumea naturală care îi înconjoară, încât poți afirma că ei au o brumă de instruire pe dinafară, dar pe dinăuntru sunt îngrijorător de ignorani, mai ales în privința celor naturale.
Remarcabil stilul autorului, de a ne izola de contextul modernității, de a ne transpune în epoci deja apuse, din păcate, pe cale de a fi uitate.

Se citesc cu sufletul la gură aceste relatări din vremuri care nu mai sunt văzute în viața noastră de zi cu zi, decât le intuim vag când ne mai întoarcem în aria satului, unde mai vedem batoze, grâu, saci. Prilej cu care ne revin în minte grijile ancestrale ale locuitorilor satulur privitoare la recolte, secetă, ploi care strică snopurile lăsate în câmp, asupritorii care iau din munca omului pe nemuncite.
La fel de picante sunt "înregistrările" din epoca gramofonului hârâitor și a circarilor care-și riscau viața pentru o plată derizorie.

Mulțumim, Domnule Nicolea Tomescu, pentru aceste memoriale de umanitate.

Cu stimă

Viorel Darie

Îmi pare un text foarte reușit, antologic chiar. Prin acest text mi-am reamintit niște situatții analoage trăite în București pe vremea "revoluției" române. Doar că situațiile povestite de Dvs sunt cu mult mai comice, mai artistic reconstituite. Sper să fie o rememorare plăcuta a evenimentelor din partea celor care vor citi această poveste, rememorând zilele de atunci.

Cu stimă

Viorel Darie

Domnule Lesenciuc Teodor

Văd că aveți curaj în abordarea subiectelor narative. Prospectați sufletul omului, prospectați "civilizația" cotidiană. Riscați mult în abordare de subiecte, în antipatii partizane, în compasiuni pentru personaje din cele mai pestrițe categorii. Semne că doriți să vă făuriți un drum solid în arta de prozator, de fin cunoscător al sufletului omului. Să dea Domnul să reușiți.

Cu stimă,

Viorel Darie

Interesant episod, în care conversașia este condusă cu mare precizie, cu ineditul răsărind la orice frază, suspansul, bogația de idei dezvăluite cu generozitate.
Dar, mai presus de toate, este adevărul că "Acum, că le-am încercat pe toate ale lumii, am înțeles că nu există fericire decât de la Dumnezeu. Câtă vreme ai s-o aștepți de la oameni, sau de la lucruri, de la situații, vei fi un permanent nefericit în căutarea a ceva ce nu există".

Mulțumim, Stimată Doamnă Florentina-Loredana Dalian

Aprecierea Dvs imi da curaj. Imi dau seama, e foarte folositor sa-ti folosesti toata puterea de creatie, imaginatia, experienta de viata, pentru a oferi ceva frumos cititorilor. Va doresc multe realizari literare frumoase asteptate de publicul cititor.

Cu stima,

Viorel Darie

Nu numai Dvs. ați trecut prin aceste momente ale vieții, când am crezut că ce sclipește în oraș, la liceu, la facultate, la bal e mai valoros decât partea noastră rămasă acasă, bunicii cei amărâți, unchii noștri cu necazuri multe, vecinii noștri care n-au avut șansa emancipării. Dar, luciul emancipării s-a decolorat în timp, de ce ne era nouă rușine cândva acum nu mai este. Rămânem singuri, rămânem ce suntem, doar cu sufletul nostru.
Superbă analiză starilor de spirit profund umane, regrete tardive cu multă măiestrie inserate în text concis!

Cu stimă,

Viorel Darie

Ca de obicei, multă vervă, mult umor în scierile lui Mihai Traista. Unele exprimări sunt invenții stilistice absolute. La Multi Ani !

Mulțumiri aduse domnului Nicolae Tomescu pentru parcurgerea acestui text și pentru comentarii de cunoscător. Să știți că China citită, văzută pe net, în poze nu este China văzută, trăită la fața locului. Te copleșesc sentimentele, gândurile de istorie te cuprind, nostalgia se revarsă în valuri peste dovezile istorice. Te atașezi de oameni, acei oameni simpli, dar cu mult spirit. Iți sunt dragi copiii, tinerii de școală, reprezentările artistice. E altă lume.

Da, sunt și zone întunecate: sărăcia în masă, austeritate, legarea de locul de muncă și de locuința sărăcăcioasă. Dar salvarea vine din hărnicie, din răbdarea proverbială, dinspre înclinația spre artă.

Orientul ne-a învățat și lecții inedite: cine fură, i se taie mâna. Și nu mai fură, chiar dacă moare de foame. Cine se revoltă este reprimat. Ne aducem aminte de Tien An Men, cei 7000 de studenti uciși. E groaznic ? De, rațiune de stat: mai bine sa moară câteva mii decât să explodeze imperiul. ce-ar fi dacă China ar deveni o Iugoslavie. Nu ne-ar afecta și pe noi, europenii?

Ma opresc aici. Cine are posibilitatea să ajungă în China nu va regreta banii cheltuiți. N-am mai vazut China de 30 de ani, desigur multe s-au schimbat.

Cu respect

Viorel Darie

Impresionant! Ce anturaj, ce atmosferă, ce descrieri! Dar mai prețios decât toate este talentul scriitoarei de a transforma o societate de distracții și consum într-o selectă societate literară, cu evidente nostalgii sadoviniene!

Mult talent și subiect pe măsură.

Cu stimă,

Viorel Darie

... n-ai cum să-l cumperi cu bani, cu lux, cu trai îmbelșugat. Dorul din sufletul nostru, e precum cainele credincios al lui Lipan din "Baltagul", părăseste toate conforturile lumii, toate onorurile, tot traiul tihnit, plin de bunătăți, pentru a ajunge la locul unde stăpânul lui s-a înălțat din aceasta lume.

Text cu sentimente ireale, greu de explicat în cuvinte, doar dorul de trecutul tihnit al casei strabune le mai poate explica.

Cu stimă

Viorel Darie

Economie de cuvinte, bogăție de sentimente. Cine a zis că o funcție importantă conferă multă libertate? Mai ales când o persoană este desemnată sa aibă grijă de spiritualitatea unei colectivități!

Apreciez în acest text atitudinea artistică. Dar și atitudinea față de soarta omului singuratic.

Cu respect

Viorel Darie

Subiect, personaje, acțiuni, preocupări, filozofii, toate desprinse din cotidianul cel mai firesc, pe care-l găsești chiar și coborând din blocul cel de cartier cu patru etaje, pentru a participa la lecții de viață în părculețul dintre blocuri, acolo unde se judecă toate caracterele, filozofiile de viață, idealurile unor oameni depărtați de orice notorietate. Dar Dna Ottilia scaldă tot acest scenariu cu valuri de nostalgii de eternitate, de filozofie, de suspans al sensului vietii. Unde nu importanța lucrurilor contează ci simbolistica lăsata de Cel de Sus în sufletul oamenilor din orice categorie socială, cu orice înzestrare materială sau spirituală. Este o sursă de inspirație pentru un om cu inclinații artistice în curtea banala a unui bloc.

Viorel Darie

Va sunt recunoscator pentru parcurgerea textului și identificarea cu atmosfera copilăriei inocente de altădată.

Cu mulțumiri

Viorel Darie

Uneori am lăsa totul să putem să ne reîntoarcem la priveliștile acelea nemaipomenite din copilărie, la poznele noastre de atunci, la inocența sentimentelor fragedei copilării. Nu eram fericiți atunci? Ce ne făcea așa de fericiți?

O redare foarte expresivă a atmosferei rustice, a tihnei de la casa parinților, a ambientului satului natal.

Cu bucurie

Viorel Darie

În anumite privințe, acest lucru chiar se întâmplă și azi. Atunci, de exemplu, când vrei să obții o viză într-o țară prosperă. Nu ți se anihilează ființa, doar că unii decid în privința ta, că nu vei mai avea niciun viitor. Vorbim în plan artistic, spiritual sau social.

Text reușit în ce privește mijloacele de exprimare artistică.
Text cu profundă semnificație literară și umană.

Cu respect

Viorel Darie

Va multumesc pentru citirea si aprecierea acestei povestiri.

De acum m-am decis sa scriu pentru sufletul meu. Daca se intampla sa placa si altora, in special copiilor, voi fi foarte multumit.

Cu respect

Viorel Darie

Text răcoritor. Text cât o vacanță gratuită în Deltă.

Mă impresionează planurile narative. Planul foarte material, primitiv, al omului care identifica Delta cu nevoile primare de hrana, muncă, vrednicie, \"înnobilate\" cu băutura de cea mai joasă speță. Un mod de viață pentru care \"cerul nedrept de albastru\" nici nu contează.

Apoi planul artistului, îndoctrinat cu cele mai rafinate concepții de ecologie, spiritualitate, nostalgii estetice, doruri nemărginite. Incidența celor două planuri este traumatizantă, precum întalnirea unei lumi a materiei cu o lume a antimateriei. Și totuși, cele două planuri n-ar exista unul fără celalalt.

Cu stimă

Viorel Darie

Da, viața rustică oferă multe lecții de comportament. În primul rând, răbdarea cu care parinții noștri, în virtutea omeniei, a datinelor, a bunului simt nescris, fac tot ce se poate pentru a pastra relații prietenești cu rudele ăndepărtate, chiar în pofida faptului că aceasta implică sacrificii de tot felul, punerea pe masă de bucate cu greu muncite pe câmp, rîbdarea de a intra tuturor în voie, chiar suportarea cu stoicism a unor critici nemeritate. Da, cei în vârstă aveau un prea plin în ei pentru a îndura toate acestea, ca o datină, ca o datorie. Nu același lucru se poate spune despre generațiile de astăzi. Reflexele rudelor încă au mai rămas să tăbărească la curtea unor rude bune la suflet, să stea cu zilele la ele. Dar astfel de țărani primitori oare vor mai exista mult timp pe lumea asta? Sau, odată cu moartea parinților buni, va disparea un obicei creștin din lumea satului.

Cu stimaă

Viorel Darie

Poate dacă ați fi reușit să faceți acea călătorie în China, aceste descrieri v-ar fi reamintit niște trăiri unice, când ajungeți într-o țară atât de exotică. Să fi văzut acel vacarm de țârâit continuu de biciclete, claxonări exasperante, și, pe deasupra la toate, megafoanele arțăgoase ale politiștilor de circulație din oraș. Vă asigur, era un vacarm unic în lume.

Cu stimă pentru un vechi coleg de breaslă

Viorel Darie