vinyl -cristina ispas
Verificat@vinyl-cristina-ispas
„si azi”
cu litere boltite pentru ca sangele
sa nu-l poata sterge,
de-atunci fiecare vena pulseaza in silabe
iar inima mea e toata o simfonie.
versurile astea mi-au placut cel mai mult, pentru ca mi se pare ca izvorasc enorm de multa forta
mai sunt si scapari, dupa mine> ca daca vreau - banuiesc ca a fost inetntionat, dar totusi..
repetarea versului @veneam la tine2 inainteaza in fata ochilor mei (am si eu) un drum printre stele, nici pe departe atat de dulce si romantic, ci greu pietros ostenitor...
sufletul din primele versuri ale tale pe care le-am subliniat va rezista insa. da, va rezista...
Pe textul:
„Floare neatinsa de apa" de Pop Serban Rares
nimic nou sub soare...
Pe textul:
„Esti frumoasa II" de pop romeo
sonoritatea poeziei tale este mult prea sonora!
daca vrei sa te joci cu sunetele e perfect, eu sunt de acord, dar fa-o cu mai multe nu numai cu e. Poezia ta e un E mare! restul nici nu m-a mai interesat. nu s/a mai putut
Pe textul:
„peisaj cu porecle" de george braila
Fantasma albastra,
Linii curbe,linii frante,
Urechea...eu am brodat-o-
-Ca sa-i intep timpanul
Cu una dintre ideile mele.
Oglinda crescuta din albul foii
Si din albastrul pastei de pix,
Doi ochi...si un vocabular
Mult prea stramt...
am copiat mai sus ce mi-a placut la poeyia ta.
disperarea de ate scrie si de ate cunoaste prin scris, si mai ales chinul care ramane in creier pentru ca ideile si apasarea sentimentelor se invalmasesc la iesirea din pix, si intotdeauna (dar intotdeauna!) esentialul ramane nescris
daca o sa mor prea devreme, din cauza asta va fi!
Pe textul:
„Antinarcis" de Patrunjel Ioan-Flaviu
mie textul mi se pare foarte slab, cu sute de explicatii de genul tu pleci plec si eu etc
Pe textul:
„Noi parca nici n-am existat" de Alina Sighete
mie textul mi se pare foarte slab, cu sute de explicatii de genul tu pleci plec si eu etc
Pe textul:
„Noi parca nici n-am existat" de Alina Sighete
mae, marturisesc ca la prima lectura nu mi-a spus nimic poezia ta. si dupa aia m-am mai gandit.
si m-am gandit...la copil, la nastere etc, pana am simtit liniste si limpezime. un pumn de copil, doi oameni care vin sa se nasca...
cu drag
Pe textul:
„altfel" de stanescu elena-catalina
îl atacăm noi, stai liniștită...
Pe textul:
„O proza idioata complet" de Raluca Moise
Pe textul:
„Balada prințului nefericit" de Elena Malec
sfârșitul, adică ultimul vers
Pe textul:
„Balada prințului nefericit" de Elena Malec
de asemenea, nici nu e voie ca cititorul sa ajunga sa descifreze codul tau, dar el trebuie sa-si compuna totusi un cod al sau de receptare si se asteapta la o emotie
asta am simtit eu ca ii lipseste poeziei tale: emoția
iarasi repet ca este cazul numai al acestei poezii, nu si al celorlalte
eu nu spuneam ca sunt cuvinte de umplutura si nici ca nu ai gandit un mesaj coerent, ci ca mesajul pare fals pentru ca e gandit nu simtit
ideea e ca, repet, cititorul nu are treaba cu ce ai gandit tu, el trebuie sa gandeasca si sa poata simti el ceva
uite, de pilda, nichita stanescu, cati il intelegeau ? puțini... cu toții însă simțeam ceva anume plutind prin aer
Pe textul:
„Senzationala nipona" de Gheorghe Ana
sau poate nu vrei să răzbată nici un mesaj, în afar aceluia că te-ai săturat de toate inclusiv de stupiditatea tradițiilor din hăt-hăt Japonia....
imaginație da, dar nu le scrii puțin prea mult din creion totuși, și prea puțin din suflet
nu știu, zic și eu, și mă refer la poezia asta strict
Pe textul:
„Senzationala nipona" de Gheorghe Ana
dacă ai fi vrut totuși să intervii și tu, eu zic că ar fi trebuit să o faci mai degrabă în forță, cu un vers dinamic, s.așa am văzut eu
ultimele două strofe îmi plac foarte mult, sunt totodată și simple și complicate și, mai ales, originale
mai vin
Pe textul:
„Coama verde" de Gheorghe Ana
egal
sfidând aproximațiile
mai lângă plămânul de stâncă solară
incandescent
prin care timpul ne respira cu tandrețe\"
eu am simțit nevoia să subliniez cu tot cu poeta versurile de mai sus
\"atât de mult îl iubeau nopțile mele
neadormite
încât preferam pustiul\"-poate nu este partea cea mai încărcată de imagini, dar eu o cred cea mai cutremurătoare
o poezie în care sensurile agonizează care încotro
multă dragoste silvia
Pe textul:
„halucinații" de silvia caloianu
Pe șevaletul memoriei
umbrele se lichefiau tandre etc
pentru libertate
Pe textul:
„la vest de mine însămi II" de Marina Nicolaev
izbit de nord
cele de mai sus sunt versurile care mi-au plăcut cel mai mult, dar nici în rest n-am de obiectat nimic
bravos!
Pe textul:
„Spațiul de urgență" de Vasile Munteanu
versul de mai sus deranjează puțin. probabil din cauza gerunziului
în rest, poezia ta mi s-a părut minunată!
Pe textul:
„ Doua vârste" de Elena Albu
îl văzuseeeeeeeeeeeeeeeeeeeeem
Pe textul:
„Dulce zăbavă, cetitul site-urilor" de Ion Diviza
