vinyl -cristina ispas
Verificat@vinyl-cristina-ispas
„si azi”
creează ea acolo o stare, de fapt o senzație...
dar ai putea mai mult să rotunjești și să scapi de unele \"cestiuni2 care n-au totuți ce căuta...cum ar fi piatra aia de astre. rotunjește-o, rotunjește-o, rotunjește-o.... cred că ar putea reieși o minunată prețioasă stampă....
Pe textul:
„Peisaj autumnal" de Mihail-Adrian Simion
vorbim
numai bine
Pe textul:
„ruga mi-e" de stanescu elena-catalina
am senzația că ai iscat o furtună plină de liniște. e foarte frustant. toate imaginile scapă abia când începeau să se prindă într-un tablou. indeterminarea, nesiguranța, foamea, foamea...
recitesc
Pe textul:
„ruga mi-e" de stanescu elena-catalina
ah! param, param, pa-ram, pa-ram paraaaaaaaaam...
valsăm, vorbim...
Pe textul:
„59:59" de Mihail-Adrian Simion
în legătură cu Mântuire la fel--- cuvântul mi se pare pus aiurea. sensul trebuie să existe, dar sub o altă formă....
sper că ne-am înțeles...
vorbim...
și în ceea ce privește ofensarea pe site a feminității, nu cred că ai șanse...
suntem femei cu cap, doctore...
vorbim...
Pe textul:
„59:59" de Mihail-Adrian Simion
și vorbim...
cristinaispas@yahoo.com
Pe textul:
„canibalism" de Elena Ciobanu
Pe textul:
„Ocnașul" de Anisoara Iordache
și mă mai enervează \"Mântuire\". cred că trebuie să reiasă din text, și nu să fie scris negru pe alb
și sincer, mie mi-ar fi plăcut mai mult fără ultimul vers. tocmai pentru a râmâne în ritmul ăsta de criză...
fără ultimul vers îmi place destul de mult...
vorbim...
Pe textul:
„59:59" de Mihail-Adrian Simion
fain poem. și pot să remarc că seamănă cu pixul meu pixul cu care l-ai scris tu...mi-ai făcut-o! lasă că așa-mi trebuie, să văd și eu ce le fac la alții...
mersi încă o dată elena. vorbim...
Pe textul:
„canibalism" de Elena Ciobanu
mai vorbim
Pe textul:
„Eu visez fluturi" de Oana Popescu - Cârlova
luându-și cercurile în brațe
porumbei alergând
ecouri de vise
foarte frumoase aceste versuri mihaela. te invidiez pentru că poți scrie despre bucurie și lumină și culori vii.
mai vorbim
Pe textul:
„Stolul meu de ochi" de Mihaela Maxim
numai bine
Pe textul:
„nodul" de Mihaela Maxim
mai repede decât pot eu auzi
și –mi rămâne stingher nodul
ei de tăceri printre gânduri…
nu trăiesc decât în lacrima nopții
m-am uscat în gândul tău
fug, într-o altă lacrimă
asta am remarcat...
eu zic însă că poezia e prea lungă și obosește...
în plus, poate că ar trebui să subliniezi mai mult etapele luptelor și mai laes declicul dintre ele. pentru că te lupți cu poema, nu?
la recitire
mult prea mică puterea
se făcea că n-aude
și-mi întorcea ecouri
cercuri de vânt
pe pământ
am mai găsit una care-mi place, vezi?
Pe textul:
„nodul" de Mihaela Maxim
spre? dincolo? aici?
încearcă să citești poezia ta fără versurile acestea. mie mi-a plăcut mai mult așa, penntru că astea de aici sunt întrebări mult mai generale, abstracte și care nu spun mai nimic (nici măcar așa înlocuite) . de fapt, nu spun mai nimic pentru că le-am auzit noi de prea multe ori.
restul însă îmi place, adică nu restul, ci întregul așa cum ți l-am zis. și îmi place iarăși pentru simplitate și pentru ce rpzbate dincolo de versuri. ce e iubirea? cine știe? am avut și eu o poezie în care spuneam că despre iubire nu e nimic de spus. cel puțin de întrebat....
Pe textul:
„mult iubit, tu" de Monica - Nicoleta Făgețean
dacă te vei gândi la asta, vei avea toate șansele să rămâi frumos, așa cum ești. altfel, toto repetând că ești urât și tot otrăvindu-te cu gânduri din astea.
oricum ar fi, e minunat să te naști.
naște-te încă o dată!
repetarea aceea a lui \" ce să-i faci\" mi se pare că slăbește totuși strofa cu pricina. în fine...
numai de bine.
inima sus
ești Făt-Frumos
demască spânul!
Pe textul:
„Da, sunt urat" de Eugen Galateanu
poate am loc și eu pe noul pământ. menționez că sunt pură
abia m-am născut
simplu și de efect. îmi plac versurile \"u-lu u-lu\".aproape că-ți vine să o ții aș aîntruna cu u-lu u-lu pe aripile albe ale dorului de pământ curat și de lume nouă
numai de bine
Pe textul:
„u-lu u-lu" de Monica - Nicoleta Făgețean
Pe textul:
„Balada clipei" de Radmila Popovici
ritmul pare pur și simplu rotund, învăluie, și împreună cu indeteterminările de la finalul strofelor creează abisul chiar în centrul acestei poezii și al cuvintelor ei. ultimul vers însă nu mi-a plăcut. parcă a stricat tot. asta e senzația mea.
niciodată nu poți știi dacă e de dorit să trăiești prin libertatea pe care ți-o dau senzațiile, nu? pentru că și căderea în abis îți dă o puternică senzație de libertate. fie și iluzorie, fie și de-o clipă.e mai bine decât în lumea reală cu stăpâni peste tot. ce plăcere dulce-amară...
Pe textul:
„Balada clipei" de Radmila Popovici
asta e părerea mea, ce să-i faci
Pe textul:
„peisaj cu porecle" de george braila
mie mi-a placut grozav de tare.
Pe textul:
„Pentru mama" de Cosmin Pop
