Cea mai frumoasă simfonie
a laptelui de mamă,
a sfârcului copt,
a dulcelui de somn și nesomn,
a buzelor tremurânde în
așteptarea sărutului
ești tu, fetița mea.
München, 24 aprilie 2006
Nimic nu poate fi mai frumos, mai profund și mai sfânt decât miracolul unui copil ce sosește în lume, asta da, fericire, să-ți trăiască puiuțul draga mea și să te bucuri de el. Cuvintele tale duios înflorite luminează această primăvară într-un mic poem grațios ca un bănuț de soare la leagănul copilei tale pentru a-i ursi de noroc.
Să-ți trăiască puiul de om! :)
Drag,
Daniel