Picurând de pe penița-i rând cu rând-o-alambicare,
Stă în noapte s-o dezlege - abracadabreasca lume,
El se măsură cu cerul, când e doar de mare spume,
Un poet – un colb de carte, un pierdut fară
Pe suflet se încheagă miros trandafiriu,
Coagulate picuri de roze aromate,
Noi nu știam că-i iarnă, că florile nu-s vii,
Că viețuim noi timpuri pătrunzător schimbate.
Noi ne scăldam în boarea
Negru-alb pe fond de roșu:
Șuieră pe cer patroane -
Fug cirezi de oameni veseli,
Speriați de lungi claxoane.
Negru-alb pe fond de verde:
Cercul crește lângă pom;
Pare-a fi o scenă tristă
Din
Tuse, praf, un frig de toamnă -
Cerul pare-a fi un petic,
Muște cad în amorțeală
Lângă farul epileptic.
Lutul curge-ncet pe stradă,
Latră spart bătrânul dog
Și-ntre-a muștelor orgie
Plimbă
Am vrea noi timpul să-l oprim, să mai repetăm un an,
Însă marea nu cunoaște loc de-al său să n-aibă val
Și-ntre trestiile de zahăr, vrea-vom noi să alergăm,
Însă vântul nu cunoaște să ne-nvețe să
