Poezii

Picurând de pe penița-i rând cu rând-o-alambicare, Stă în noapte s-o dezlege - abracadabreasca lume, El se măsură cu cerul, când e doar de mare spume, Un poet – un colb de carte, un pierdut fară

Pe suflet se încheagă miros trandafiriu, Coagulate picuri de roze aromate, Noi nu știam că-i iarnă, că florile nu-s vii, Că viețuim noi timpuri pătrunzător schimbate. Noi ne scăldam în boarea

Negru-alb pe fond de roșu: Șuieră pe cer patroane - Fug cirezi de oameni veseli, Speriați de lungi claxoane. Negru-alb pe fond de verde: Cercul crește lângă pom; Pare-a fi o scenă tristă Din

Tuse, praf, un frig de toamnă - Cerul pare-a fi un petic, Muște cad în amorțeală Lângă farul epileptic. Lutul curge-ncet pe stradă, Latră spart bătrânul dog Și-ntre-a muștelor orgie Plimbă

Am vrea noi timpul să-l oprim, să mai repetăm un an, Însă marea nu cunoaște loc de-al său să n-aibă val Și-ntre trestiile de zahăr, vrea-vom noi să alergăm, Însă vântul nu cunoaște să ne-nvețe să