Poezie

Lut

1 min lectură·23 decembrie 2013

Mediu

Tuse, praf, un frig de toamnă -

Cerul pare-a fi un petic,

Muște cad în amorțeală

Lângă farul epileptic.

Lutul curge-ncet pe stradă,

Latră spart bătrânul dog

Și-ntre-a muștelor orgie

Plimbă sufletu-mi olog.

Suntem lut, pământ, țărână,

Tu ești lut, și eu sunt lut -

Împreună noi compunem

Potrivitul cuplu slut.

Gârla sufletului umple,

Gârla trupului obtură

Vălul sorții, vălul morții

Vălul nostru de luxură.

Un păianjen naște-n chinuri

Ouă-n cuibul său de plasă,

Noi ne naștem în spitale

Pe-o dezinfectată masă.

Nu știu, nu cunosc, nu văd

Schilodit, steril, rahitic;

M-ai făcut să vreau să beau

Din veninul paralitic.

00986

Victor Zosim. “Lut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-zosim/poezie/14040737/lut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.