Victor Ciobanu

O măsură din priviri, fără să atragă prea mult atenția și trase concluzia, după o cântărire sumară a ceea ce vedea, că fata nu trebuie să aibă mai mult de 30 de ani, probabil vine de la muncă, la o

Trupul tău îmi înconjura glorios fiecare centimetru de epidermă, iubirea părea să vină încet, asemeni unui tren personal. Între noi nu mai exista nici aer, nici întuneric, osul meu era osul

Se făcuse atâta liniște încât puteam auzi pașii amantelor din schimbul trei cum împodobesc străzile. Mai pudică din fire luna se ascunsese în spatele unui nor și a așteptat

Și uite cum a încolțit fereastra sub buzunarul care ține-ascuns un zid ce se va sparge precum odinioară ceața

Mi-e piele de carne, mi-e carne de os, mi-e os de pământ, mi-e pământ de Cuvânt.

între noi nu exista decât o crustă eram atât de frumoși ne pășteau caii caii cei verzi caii cei galbeni caii cei albaștrii din urechi mi se scurgea auzul era singura certitudine

pe noi nu ne-a legat decât un simplu fir tu l-ai botezat gheorghe și fiindcă începuserăm să medităm prea mult la logodnica locotenentului mort am renunțat brusc să mai fumăm în general strada

Există o urmă de albastru în venele lui și tot crește acel albastru până când devine cuvânt. Există o urmă de cuvânt în venele lui și tot crește acel cuvânt până devine albastru. Există o

îmi era frică de urma șarpelui ș-atunci lăsam privirea în cerul gurii firește nu se întâmpla nimic pe lângă mine se petreceau atâtea lucruri normale odată cu vacile mă întorceam păscând spre

Pădurea avea un singur copac, copacul avea o singură frunză, frunza murea încet, odată cu răsăritul. A venit toamna!

Mă rostogoleam printre, ei nu auzeau decât un cuvânt cald și începeau să plângă.

S-au întors ploile deși, sezonul lor, și-a împărțit și ultima picătură de colivă. Așteptăm cuminți, sub umbrele, să răsară dragostea, curcubeul este doar o amintire printre atâtea tunete și

Dimineața ne spală ferestrele, ne invadează dormitorul și intimitatea cu o curiozitate pisicească. În calendar miroase a miercuri, la fiecare colț de stradă poți întrezări valurile de cafea

Noi îl priveam cum începe să zboare de-acolo de unde aripile păsărilor se sfârșesc, îl priveam cu viteza sunetului cum culege praf de stele pentru mama lui. Tu îmi turnai vin în pahar, el s-a

Cineva, în această clipă, dezvirginează poezia.

Cred că visai alb-negru, altfel nu îmi explic faptul că înotai haotic, sporadic, printre cearceafurile albe care mai păstrau încă vie amintirea iubirii noastre din urmă cu câteva ceasuri. Te

Tâmpla dreaptă îmi exploda scurt, cu țipete adânci, parcă tocmai ar fi vrut să se nască. Și-atunci, deodată, am azvârlit cuvintele de pe umeri, m-am scuturat cu mișcări de războinic strivind

Înțelegându-și destinul, doi îndrăgostiți au hotărât să se pecetluiască invadând intimitatea parcului cu sărutul lor pătimaș. Îi observasem și eu cu coada ochilor, nu aveam nevoie de

aici odihnește Iehova atunci când vrea să se ascundă de lume se-ntinde cât este de lung pe-o rogojină se foiește de câteva ori și adoarme ușor precum un prunc îl învelim cu un ziar îi așezăm

Mergeam desculț prin iarbă așa cum copacii răsar din pământ. Luna mă adoptase cu tot cu omul ei iar florile le foloseam pe post de șosete având grijă să mi se vadă gleznele. Îngerii, ieșiți la

Pe 1 l-am găsit rupt în două, dacă le uneam era iarăși 1, marcat pe veci însă de-o transparentă rană mortală.

când vei pleca spre eden un continent plin de livezi și ape dulci așezată pe singura bancă din gară dragă mamă vei aștepta cuminte îmbarcarea cu lacrimi în ochi vei căuta semnificația fiecărei