Poezie
călătoria
1 min lectură·
Mediu
când vei pleca spre eden
un continent plin de livezi și ape dulci
așezată pe singura bancă din gară
dragă mamă
vei aștepta cuminte îmbarcarea
cu lacrimi în ochi vei căuta semnificația fiecărei umbre
în trenul acoperit cu hârtie lucioasă
sfinții îmbrăcați în veșminte de sărbătoare
îți vor săruta mâna
023395
0
ai realizat o relație cât se poate de veridică între călătoare - și ea unică, și cei care rămân.
dar găsesc și o intrare regească a celei cu nume de mamă în lumea sfinților, unde este sărbătoare. de fapt, aspectul acesta mi-a plăcut cel mai mult.