sub stele
Sub stele văzduhul duhnea a primăvară și apele se-nvolburau în mișcări predestinate luna obosea tăcută în buzunarele noastre copiii răsăreau nedumeriți din sâmburi Respiram pe nări respiram pe
VCVictor Ciobanucrescendo
Și uite cum a încolțit fereastra sub buzunarul care ține-ascuns un zid ce se va sparge precum odinioară ceața
VCVictor Ciobanupas de elefant în do major
Coridorul cel lung încăpea într-un sâmbure de caisă de emoție aprind cafelele și le împart celor vii nimeni nu mă vede, nimeni nu mă cunoaște eu umblu desculț așa cum mi-e obiceiul în urma mea
VCVictor Ciobanurezonanța lui Schumann
Scaunul avea patru picioare foarte înalte lemnul era din cel bun în unele locuri tapițeria era ruptă flutura molcomă între aripile păsării pe vremea aceea aveam un fluier la care cântam
VCVictor Ciobanuparalelism în spațiu
La umbra putrezită a fostelor umbre un om neconturat plânge tăcut în iarbă podeaua plată (ei o numesc Pământ) încă îl ține și nu înțelege cum el părea totuși că a înțeles starea de a fi om cu
VCVictor Ciobanușapte
aici odihnește Iehova atunci când vrea să se ascundă de lume se-ntinde cât este de lung pe-o rogojină se foiește de câteva ori și adoarme ușor precum un prunc îl învelim cu un ziar îi așezăm
VCVictor Ciobanuîn seara dinaintea paștilor
în seara dinaintea paștilor au destupat un miel în primul lor geamăt nu puteai să ghicești nimic deasupra apelor se lăsa un fel de întuneric au întors paharele cu gura în sus pe colțul
VCVictor Ciobanustampă
Se prelungea un țipăt (precum o boală grea), curgea pe pielea-mi și se spărgea în mii de lucruri imprevizibile. Nici prinț, nici înger nu eram, mă îmbrăca doar o viziune, din cap până-n
VCVictor Ciobanumarea cădere
Însăgetat, căzut-am de pe cal și mă curgeam spumos și înroșit, mirosul de zăpadă mă inunda cumplit când soarele se apunea oval.
VCVictor Ciobanude dragoste
Deasupra noastră răsărea cerul, nici prea albastru, nici prea înstelat. Noi eram și îmi făceam curaj să îți spun, dar cercul era prea strâmt, mă înjunghia. Fără formă, ne țineam de
VCVictor Ciobanucalea femeii șarpe
ai încetat să mai aștepți în fața ușii închise adolescenta din tine va dori să evacueze la un moment dat iată rădăcinile violenței prezentul tău este dependent de privirea celorlalți
VCVictor Ciobanuvisul lui Victor
și-a petrecut cercelul de lemn pe după ureche mi-a spus că vom pleca într-o lungă călătorie cerul s-a deplasat deasupra noastră precum un spasm spre înserat când pieile începeau să ne
VCVictor Ciobanufrica
îmi era frică de urma șarpelui ș-atunci lăsam privirea în cerul gurii firește nu se întâmpla nimic pe lângă mine se petreceau atâtea lucruri normale odată cu vacile mă întorceam păscând spre
VCVictor Ciobanuadmirabilii
Foamea de sânge e-un cearșaf cald cu alge roșii curgându-ne pe la subțiori, este un instinct cu care ne naștem și de care ne minunăm tot timpul. Aveai o fustă cu buline, dar cine să-i mai țină
VCVictor Ciobanuei mă vor privi cu invidie
Clipa de glorie va sângera peste răni, îngerul mă va culege de pe asfalt și mi se va așeza apoi între coaste. Un tren îmi va țâșni printre vene înălțându-mă precum un fum de
VCVictor Ciobanulove me, kiss me, kill me
Arunc cu rotunjimile în aer, tu îți notezi totul într-un jurnal. Dumnezeu traversează strada, pentru o clipă privește spre noi, zâmbește amar, își vede apoi mai departe de drum. Nu a mai rămas
VCVictor Ciobanuincredibila metamorfoză
Bea-mă de sete! Cu al meu cap, bea-mă de sete. Cu mâinile mele amândouă, bea-mă de sete. Cu picioarele mele amândouă, bea-mă de sete. Inima nu ți-o dau, e tot ce-mi va rămâne pentru a sparge
VCVictor Ciobanuera minunat
Era minunat să te privesc cum dormi la fel cum minunat este numele tău atunci când îl rostesc. Râdeai și nu știam dacă este sau nu cuminte să fiu gelos, secundele mureau victorioase între
VCVictor Ciobanureîncarnare
Mă rostogoleam printre, ei nu auzeau decât un cuvânt cald și începeau să plângă.
VCVictor Ciobanuidoli și îngeri
Fiecare casă avea idolii ei. În bucătărie se aflau idoli, în camera de zi trăiau idoli, în dormitor, idolii dormeau cot la cot cu supușii. Până și în buzunarele cămășilor, fustelor,
VCVictor Ciobanupeisaj
Un soare portocaliu atârna de cer, din când în când câte o pasăre îl tăia în două. În sfârșit! Toate erau mult mai simple, toate erau mult mai frumoase. Noi nu eram decât două structuri de
VCVictor Ciobanuobiceiul locului
vom aștepta trecerea inorogilor ascunși sub paturi cu arma încărcată și respirația țintuită pe stop vor devasta orașul pas cu pas (în semn de răzbunare) pentru că o dată pe an așa este
VCVictor Ciobanucălătoria
când vei pleca spre eden un continent plin de livezi și ape dulci așezată pe singura bancă din gară dragă mamă vei aștepta cuminte îmbarcarea cu lacrimi în ochi vei căuta semnificația fiecărei
VCVictor Ciobanuversuri
pe noi nu ne-a legat decât un simplu fir tu l-ai botezat gheorghe și fiindcă începuserăm să medităm prea mult la logodnica locotenentului mort am renunțat brusc să mai fumăm în general strada
VCVictor Ciobanu