Veronica Văleanu

tonul discursului imi aminteste f tare de stilul lui Laurentiu Fulga in [Moartea lui Orfeu] si mai apoi in [Salvati sufletele noastre].
dar acolo era mai epurat, mai bitter. viziunea femeii mai eterica.
poate ar fi fost mai echilibrat sa ponderezi cu propozitii f scurte, incisive, chiar eliptice.
am lecturat,
Veronica

dle Samarghitan, Alexandru, ma bucura trecerea pe aici.
stiam ca o sa socheze finalul, dar asta e incarcatura utilitara.

V.

multe felicitari, Anni!
am trecut si eu de multe ori prin Burgundia ta.
multi cititori pe mai departe!

Veronica

meant to be!
ma bucur enorm
multe, multe felicitari!

Vero

thank you for the visit.

inceputul si sfarsitul sunt impecabile
makes anyone freeze - sunt senzatie vie

undeva la mijloc oricum e un teren de tatonat de incercare de deblocare cu unele accente prea lungi [până la ultima treaptă], oricum era si in titlu
sau locuri unde nu se simt puse deloc, poate ar trebui pastrata tensiunea cumva- [decât un strop din licoarea amiezii].

penultima stagneaza si prin gest si prin teritorializare.

incerc sa ma gandesc ce efect ar fi avut fara senzatia aia de voce care monitorizeaza si porunceste, sa fi fost un alt frame. parca e prea evidenta si nu ar trebui sa razbata asa. si daca ar fi o voce, nu ar trebui sa se auda ca atare. oare cu ce ar putea fi inlocuita? incerc sa ma mai gandesc si eu.

ba da.
torsul firului povestii fara cuvinte, stransul semintelor, deversarea, toate sunt un circuit care trece prin noi.
imi place [țesătura asta împânzește ascultarea, dincolo ajunge altfel, știu
capătul ei este altă viață, o iubire fără legături ]

only one objection (dpdv al mesajului)
chiar suntem aici sa despicam ape, fiecare pe a noastra

va multumesc pt un comentariu care pt mine a insemnat un adevarat regal.
mai mult, ati fost conectat 100% cu textul (asa cum l-am gandit eu) .
chiar am ramas uluita.
daca s-ar putea, si eu as da stea pt comentariul dvs.

V.V.

am citit cu placere
atmosfera e redata destul de reusit. am vazut un ton - scurt, care rupe mereu, care sacadeaza si distanteaza - parerea mea e ca uneori poate fi un punct forte, cand mizeaza pe downtempo-ul intensitatii, alteori poate strica - in discursul batranului unde de fapt il ingreuneaza si gandurile-cliseu. as fi vazut mai mult stream-of-consciousness, in opozitie cu stilul putin sec al fetei.

dar per total e de apreciat, marseaza asadar pe proza unde te simti in largul tau.

multumesc pentru apreciere, Otilia.

multumesc Mihai, de mult nu mi-a mai zis cineva asa:))
doar ca
am tras aer in piept am rezistat asa si apoi am expirat

ma mai uit dupa corectura

incredibil- imi aminteste de finalul din Braveheart!

http://www.youtube.com/watch?v=Hce-Xvp1gm8

imi place cum ai inceput, pentru ca nu e emfatic. imi place totusi blandetea care sta in spate undeva.
sfarsitul e punctul forte, lasa cititorul fara cuvinte.

ps- stea
desi pe baiatul meu il cheama Mario, nu din motivele deductibile de mai sus.
:)

corect.
enormi faguri

[vanjoase] sta fortat pe langa ]praguri]- si deranjeaza pt ca apoi apare imediat [Vântoasele] care sta f bine acolo.
in loc de [Apar broboane, ca enorme faguri] sugerez
[Apar broboane in enorme faguri] si se pastreaza si tensiunea.

strofa a 2a ar putea disparea de tot- plus ca era prea stagnanta si nu aduce nici un plus.

lesne, nu lezne

sfarsitul pare echilibrat
titlul nu merge- din text se subintelege ca sunt razvratiri sau ceva din aceeasi arie semantica. as vedea ceva rupt dintr-un cadru situational care sa arate cauza acestor fapte. atfel poate parea prea recherche.

multumesc.
uneori ma pierd in periferii.
ele ar trebui sa inveleasca doar miezul pozitiv.

Iarina
mi-a fost la fel de greu sa nu cumva sa pierd din senzatii scriind, tot atat cat sa nu pierd scrierea pt senzatii. simt ca ti s-a parut undeva la mijloc, iar asta imi da un semn bun. multumesc mult pt [pe masura]. si nu numai.

Laurentiu
asta e primul meu text in proza luat in serios. experienta sufoca si e greu sa aclimatizezi asta pe alt teritoriu. nu stiu daca voi mai scrie vreodata proza, daca voi fi in stare. mi-ai spus despre trecerea aia ceva la care nu m-am gandit niciodata. tocmai fiindca initial [ceea ce ii spuneam Iarinei] a constituit odata un teritoriu de trecere in facto acum trebuie sa ramana doar in actu.
toate ideile de modificare sunt intr-adevar indicii pentru locul de care ar trebui sa apartina, la sange. am schimbat acolo cu multa atentie. chestia cu gesturile care lasau urme prin aer mi se pare f reala, si acum sunt f convinsa ca asa se intampla de multe ori!
textul e destul de cumintel pt un experiment si a trebuit sa mai pastrez oarecum si vocea varstei. uneori stau si ma gandesc cum un fapt, sa zicem materie prima, ar putea fi transpus in genuri, registre, tonuri, atitudini. sau sa simt asta. dar asta e o teatralitate de exersare.
nu stiu de ce ai dat exemplul ala la sf - ferestrele sunt facute pt exterior atat cat si pt interior, indiferent cate ipostaze sau cine le lipeste pt un alt fel de transpunere. inteleg doar colajul.
multumesc mult de tot pt ajutor

Anni
these elements deserved a life of their own
sau poate eu le dadeam nu mai stiu
thank you

multumesc mult pt citire

asta nu poate fi discursul tigancii:
îți vor jubila prin carne
vei fi un soare confuz în recluziune care nu a gustat strălucirea


sfarsitul prea aglomerat ar trebui mai stilizat chit ca e senzatie

dar mi-a placut cand a tipat tiganca

sfarsitul e voit intensificat si e un minus. plus trivializeaza.
deci deduc ca si premisele, body of work sunt cercuri vicioase create special pt stari poetico-carnale.