veronica popa

Verificat

@veronica-popa

Beius

„am vazut lumina pe pamant si m-am nascut si eu sa vad ce mai faceti”

Născută în 1973 în Oradea, îndrumată în tainele poeziei de profesorul meu Gheorghe Șuteu, tot de el tăbăcită cu timpurile verbului și cazurile substantivului, am absolvit Facultatea de Litere, licențiată în litere și teologie.În prezent sunt profesor de Limba și literatura română. Scriu sporadic doar atunci când o poezie mă…

💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat

Texte

Urmăritori

Urmărește

Aprecieri

Vizite

Cronologie

59 texte

Tăiș

veronica popa•Jurnal•22 iun. 2006

Am uitat numele tău așa cum am uitat primul răsărit. Te-am așezat însă, punct pe cercul mare numit, nu știu de ce, inimă. E atât de ascuțită inima asta a mea, îmi taie trupul sub coaste iar

Zeului

veronica popa•Poezie•11 iul. 2006

S-a-nchis albastru-n clopote târziu și urlă disperat la clopotar, ascultă zeule! ploaia de interjecții spânzurând de funie până jos la ochii icoanelor. Zeu cu o mie de verbe, aruncare a

Orgie

veronica popa•Jurnal•16 mai 2006

Au cazut fluturii... toți cred că sunt flori, de ce ești trist călcând cadavrele lor? ...ușa pe care tu ai intrat în mine scârțâie... Copii anemici împing cercuri portocalii. Hai să ucidem

vârstă

veronica popa•Poezie•26 mar. 2006

Ce poți zbura când aripile ți-au rămas mici și lumea de jos își înfige rădăcinile în porția ta de cer? Visul neîntremat după o lungă convalescență îți rătăcește din clopotniță-n

Definiție

veronica popa•Poezie•30 iun. 2011

Sunt piatra mormântului meu. Pe pământ, în pământ, Rădăcinile-mi ajung în celălalt cer. Lovită sunt de coarne și aripi deopotrivă, Pentru drumul lui fiecare vrea piatră. Cu plăcere mai calcă în

Neant

veronica popa•Poezie•30 iun. 2011

Am căzut greu și adânc În prăpăstiile mele doar apa Șiroind din părul tău păpădiu. Mi-am sfârșit porția de cădere, Hău lângă hău, nu mai e loc Nici pentru o îngenunchere mică. Pe creste îmi

Răstignire

veronica popa•Poezie•6 mai 2006

Să zbor? N-am încercat nici măcar să alerg, m-au ținut în loc niște verbe debile între care mi-am dat importanță așezând niște conjuncții. M-am intoxicat cu substantive, numele altora, lucrul

Anonimă

veronica popa•Poezie•19 apr. 2006

Timp fierbinte a intrat vara în oraș, se lovește amețită de zidurile catedralelor. Au murit umbrele și zilele se destrăbălează alegându-și singure culorile. Se practică amorul cu verbe în

Nastere

veronica popa•Poezie•14 iun. 2014

Am umblat până la marginea umbletului, apoi m-am așezat, am privit cerul, am murit. M-am scufundat în mine ca o cârtiță, sap galerii întortocheate în care nu străbate nici un strop de

Revolta

veronica popa•Poezie•30 mar. 2006

Suie smeada stea sterilă Într-o galaxie nudă, Îi văd pântecul de javră și-i citesc în cerul gurii o furie ne-ncepută. Coace-adânc în sânu-i strepez lovitura de copită care paște-n

Nepoem

veronica popa•Poezie•30 mar. 2006

A spune zeului tău cuvintele e ca un surâs neterminat. Joaca de-a spusa-zisa se sfârșește în cucută și ultima silabă o pasc întotdeauna tăcerile insalubre ale memoriei.