Poezie
Prima zi, ultima iubire
de anul nou, cu dragoste
1 min lectură·
Mediu
nu ti-am scris demult
n-am avut hartie
eu, impatimita a tacerii
cu furtunul de cuvinte udand
tot felul de plante gri
hranind monstri cu blana alba
si ochi pe spatele plictiselii
uite cum topaim dintr-un deceniu in altul
luand intre dinti mai mult clipe nesemnificative
fulgere din trecut
in hartie de impachetat
colorata
noapte de noapte
muzica e imaginara
cu notele catarate pe portativul
unor brate ce mangaie
or fi fost altii
iubitule
or fi fost fundite sau lanturi
sabii iesite din lacul de noapte al firii
la chemarea valurilor unui tsunami de moment
or fi fost si schelete imbracate cu
carnea mea
aruncate apoi in sifonier
pentru chipul si asemanarea uluitoare
cu ceea ce as fi vrut eu sa fiu
s-au terminat razboaiele
tu dormi acum
pe cand te trezesti
voi fi pasit in anul nou cu piciorul tau
024583
0
-E rece îmi zic mult prea rece ca să mă las înfrigurat în amintirea cuiva
Pe seară pun la uscat cu grijă roua din dimineața aceea când pe deal tu și eu încercam să locuim în primul război mondial al tăcerii
- Se va termina curând îți spuneam povestind eu despre iubirile mele despre gutui și păsări cele care și acum locuiesc cu chirie printre macii cîmpului dinspre drăgăneștiideolt ori vinerea dincolo de ocean
De aceea anul cel sositor zic cum de peste marea cea mare de apă se va fi lăsând apăsând atât cât să nu doară uitarea
așa am crezut că trebuie să vorbesc despre frumosul tău poem de femeie Iată că am să și pun un poem în fereastra anului meu din pricină de caldă prietenie andre