Poezie
OBOSEALÃ
1 min lectură·
Mediu
Sunt greu,
Un stol întreg de păsări
Pe trupul meu înnoptează.
Þi-amintești?
Jucam baba-oarba pe-atunci, legați
La ochi cu baticul de doliu-al bunicii
Și de fiecare dată când te găseam
Mureai jubilând în brațele mele.
Astazi închis în armurile mele
De fluturi de noapte războiul în care-am
Căzut ți-l dedic si toate-ale
Lumii deșerturi.
Iubito,
Lumina ta-i plină
De cuiburi pustii
In care doar
Lacomii pui și-i hrănește uitarea.
064.717
0
Sa nu te superi dar mi se pare ca tot ce este intre prima si ultima strofa e de
prisos. Citeste te rog ce ramane. Eu zic ca ar merita o stea.
\"Sunt greu,
Un stol întreg de păsări
Pe trupul meu înnoptează.
Iubito,
Lumina ta-i plină
De cuiburi pustii
In care doar
Lacomii pui și-i hrănește uitarea.\"
Si chiar ti-o dau!