De cu seară,
o pasăre albă
îmi bate continuu cu ciocul în ochi,
iar un grifoniu
mi-a pătruns adânc în piept,
prefăcându-mi mișcările greoaie,
printre poeziile mele neizbutite
și mâncarea
Te-am iubit așa cum își iubește pelicanul singuratic copiii, dar m-ai lovit năprasnic peste față, iar eu - fără să vreau - te-am omorât. Trei zile și trei nopți te-am plâns și ți-am turnat
Sunt cel mai trist personaj -
nu beau, nu mănânc nu ascult orchestra de la radio,
cu micuța mea batistă îmi șterg ochelarii,
privesc la paltonul din cuier
cum se topește în papuci.
Sunt cel
Cândva noi ne-am cunoscut,
Să mă crezi
Pe cuvânt
De aceea mă priveai
Cu ardoare
Ca pe un copil nenăscut,
Cu mirare
Și îmi cuprindeai fruntea
Cu privirile tale
Pătrunzătoare.
Ca niște
