de-i neagră acum...

de-i neagră acum...

de-i neagră acum la guler cămașa vieții mele aștept să vină moartea ca să mi-o înălbească pe frânghia uitării să-mi fluture sub stele cei ce nu m-au iubit să nu mă mai iubească să-i pună și vreun petec de mai mult ruptă-n coate mi-o am purtat la balul etern al risipirii și încă vreo trei nasturi pierduți când dintre toate n-or ști cum să se-mbrace în noaptea nunții mirii și-așa de ea cârpită să nu-mi ajungă o zdreanță de șters albumul iernii cu poze-ntr-o culoare de voi pleca din lume prin pomi ca o speranță voi să mi-o atârnați la ciori de sperietoare