și căzând de o să-și piardă…

și căzând de o să-și piardă…

și căzând de o să-și piardă îngerii bocancii uzi pline ochi în a se umple ale dorului cocioabe de întunecime lumea să-și mai piardă din podoabe la ruleta ori țintarul trecătorilor mofluzi înspre-a raiului siberie cu un singur deportat într-o noapte pe sub pala-nfriguratelor candele

să-mi puteți al suferinței gulag a-l citi ca-n stele un marfar cu sfinți de trece înnegrit și-nsingurat roțile-i din apă chioară or să-i sune lipa lipa prea banal apoi să-mi pară tu de-i plânge ori de plouă îmbiind ușor al ierbii roib cu pintenii de rouă eu în leagănele vieții doar mi-am dat

de-a uța clipa