Vasile Munteanu

la "genialități" nu mă pricep; caz în care, nici nu pot afirma, nici nu pot nega valoarea unei construcții; cum, din fire, nu sunt negativist, iar motive pământești nu am să nu, te cred pe cuvânt.

forma redată de Radu Ștefănescu este mai clară, îmi permit să spun că, de fapt, singura care "stă în picioare" (și care am curajul să afirm că este strofa de la care ai plecat, adică aceea care ți-a umblat prin cap când nu aveai timp de ea și pe care, atunci când ai găsit răgazul necesar, ai ambalat-o nefericit) este aceasta:

"suntem un sicriu în care dorm doi sinucigași
un sicriu în care încap doar cele trebuincioase
vieții de apoi
și trupurile goale ca niște biserici
nepictate încă"

iar finalul, după cum am spus mai sus, l-aș vedea așa:

"e șase dimineața din lipiciunea noastră".



restul (cu sau fără Radu Ștefănescu) este umplutură; spun și de ce:

"m-am crucificat deasupra ta/ cu palmele în palmele tale" e o aiureală; dacă am lua în calcul numai aspectul subiectului logic și al subiectului gramatical și ar fi suficient; în plus, pe el cine l-a crucificat... "dedesubtul tău" (oricum, pentru cultura ta sexuală - și a lui Radu Ștefănescu -, ambii cu picioarele drepte și, mai ales, în_crucișate e cam greu; e ca în bancul ăla cu întrebări la radio erevan: - un bob de mazăre poate fi folosit dreptr anticoncepțional? răspuns: - da, condiția este să fie bine strâns între genunchi)?

apoi, cum adică "schimbați sânge prin tălpi"; dacă tot vorbim despre sex crucificat, cuiul ăla a fost bătut în (pardon) laba piciorului; talpa e oarecum lipită de cruce; în plus, prin palme nu schimbați? sau, așa, mai firesc prin raportul în sine? și cum anume "se hrănesc lupii pe la încheieturi"?

"păsări călătoare"? mă rog, când o învăța lupul să zboare...

nu ai precizat, i) dacă tot vorbim despre "a sta", în timp ce ea se așază peste mine, eu dorm?; ii) de ce "în pat", alt suport nu se pretează genului acesta de repaus? iii) dacă nu știu când se face dimineață este pentru că: iii.a) dorm (profund); iii.b) sunt inconștient; iii.c) sunt mort; iii.d) sunt absent?

pe scurt, argumentarea aceasta nu prea "stă" (mai ales) în picioare.


(scriem împreună?) la faza cu "stau pe tine crucificată" (unde mai pui că "stau pe tine" sună de parcă ai spune "stau pe wc") mă gândesc că ai fi putut începe direct: "peste tine crucificată"; chiar ai fi putut renunța la primul pronume, pentru că apare mai încolo.


mă rog, nu știu cât de mult reprezintă pentru tine acest text, dar, dacă e atât de important, părera mea este că ar trebui rescris în cea mai mare parte; dacă, dimpotrivă, a fost un simplu exercițiu poetic...

cred că unele elemente/constucții care nu ajută textul:
- "stau": într-adevăr este un verb static, dar implică o anumită poziție a corpului (fie așezată, fie în picioare) care nu se potrivește cu această "crucificare";
- "bat palmele în palmele tale": înțeleg ce anume ai vrut să redai (și cred că înțelege oricine), dar prea sună a "bate cuba!".
- "intru în tine", "mă apropii de moarte" (inclusiv această crucificare, căreia i se adaugă întregul cortegiu de cuvinte specifice: trup, sânge) sau "lup", "sicriu", "foame de apoi" sunt superuzitate; deisgur, va exista întotdeauna (și) o viziune estetică asupra creștinismului, însă, cred eu, ar trebui un efort intelectual complex pentru a (re)valorifica astfel de elemente; efort pe care, cu tot respectul, textul de față nu pare să îl realizeze.
- șamd


din acest text, personal, rețin penultimul vers.

obiecțiile tale sunt justificate (ăsta e un fel de trusim, întotdeauna - cel puțin cât am citit - obiecțiile tale sunt justificate); așadar următoarele explicații nu caută să le combată (ar fi irațional :D ), ci numai să justifice forma actuală, câteva construcții și alte câteva:

inițial, când am gândit textul (pe la vreo 4 am), oscialm între "10 motive..." (lesne de imaginat de ce), sau ca fiecărui sistem al corpului uman să îi corespundă o strofă având în economia textului funcție similară; dar s-a luminat mai devreme decât speram și cum nu mai puteam continua (din motive de grădiniță x2) și nu aveam nici măcar o schiță (greșesc frecvent dezvoltând exagerat în minte până aștern ceva pe un suport), aveam de ales între a avea ceva și a renunța la idee; deci textul de mai sus e la "prima mână" (plus două compeltări/modificări survenite la o lectură sumară).

- "ulterior": nu știu dacă ceea ce îl caracterizează este, așa cum afirmi tu, stridența; dar, cum spuneam, în criză de timp fiind, alt cuvânt "mai concentrat" și, desigur, mai adecvat nu mi-a venit pe moment; o să iau în calcul stridența și o să văd ce altceva ar exprima mai bine ideea (deși tot ce îmi vine acum în minte sunt cuvinte compuse, locuțiuni și alte complexități).
- "plenară": inițial, lipsea (este una dintre cele câteva completări); cum am sugerat în titlul comentariului (și, sper, se poate deduce din text) am gândit totul nu numai încercând să redau întregul prin suma părților, dar și părțile prin... contraparte; cum acolo am vrut să redau un fel de "negativ" valoric (deci nu o lipsă de valori), o dinamică a staticului (ca în yoga, de exemplu, unde superlativele sunt formulate astfel: plenar, cosmic, universal, sau prefixate cu maha sau para), am recurs la acest adjectiv.
- "e altceva. acelasi lucru..."; păi, cel puțin așa gândesc, diferența perfectă a unui obiect, fenomen șcl este același lucru + diferențele specifice; a se reține, nu vorbesc despre despre un alt lucru, nici măcar despre opusul său.


oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

1: m-am gândit să rescriu DEX-ul; am avut o singură reținere: m-am temut să nu vorbesc singur; oricum, nu cred că mi se poate reproșa că am avut vreodată rețineri în ceea ce privește limbajul; numai că unele texte se pretează la anumite abordări, altele, nu; asta este, deseori (nu știu cât de des, dar sigur mai des) scriu folosind cuvinte din marea masă a vocabularului; să-mi fie rușine; gata, mi-a fost, mi-a trecut.
2: observ că vă plac afirmațiile categorice, de genul: "miza textului e una amoroasă"; sau vă place curajul; eu, deși e textul meu, îmi permit să spun atât: ar putea să fie (și); dar chiar dacă ar fi, nu am înțeles (vă rog să mă credeți că m-am străduit) ce anume îi reproșați; de exemplu, spuneți: "recepția ei, a personajului feminin din text, lasă de dorit"; ce anume "lasă de dorit"? și în raport cu ce? și de ce recepție, ce este "ea, personajul feminin" (deci corect el), stație de emisie-recepție? cât despre faptul că ceva putea să fie orice altceva decât ceea ce este, aici suntem de acord.
3: "încadrare într-un anume stil, tendință sau curent literar"(?!), haida de! dacă aș avea cea mai mică bănuială despre ceea ce scriu că ar putea fi încadrat astfel, mi-aș mai folosi mâna dreaptă exclusiv pentru igienă corporală; cât despre citatul respectiv, de acord, e un citat "greu" (știți de ce l-am ales? "într-adins") și nu am cum să îl susțin valoric (măcar din simplul motiv că poezia din care a fost extras nu poate fi scrisă decât o singură dată; inclusiv de autorul ei); recunosc, am greșit, pe viitor am să apelez la citate din Sandra Brown.


în concluzie, unii cu scrisul, alții cu peria; prefer să se așeze praful pe o mobilă... cu ștaif (că nu putem vorbi despre stil), decât improvizații din carton; textul rămâne așa cum e; mai ales pentru că, pe de o parte, nu am văzut care sunt acele sugestii "superioare", iar, pe de altă parte, m-ați făcut să cred că ați rămas după lectură la suprafața textului; sper să nu vă supărați; "vă mulțumesc pentru înțelegere".

mulțumesc, domnule Petru Teodor, pentru lectură și pentru semnul despre.

ideea si finalul; realizarea e asa cum ai descris-o, caracteristica "literaturii" de blog; dar, cine stie, poate asta ai dorit...

remarc abilitatea de a face din faptul divers poezie prin atribuirea de valenețe estetice "informației", detaliului; desigur, acestă "sursă de inspirație" posibil să fie contestabilă (de exemplu, ai putea scrie o poezie despre orice "știre de la ora 5", deși părerea mea că ceva devine poetic atunci când se scrie poetic despre), dar merită să continui astfel cel puțin din două motive: i) contează rezultatul final și ii) pe site nu știu pe altcineva care să scrie astfel.

scuze, Sorina, comm-ul tău a apărut în timp ce răspundeam; mulțumesc și ție pentru lectură și pentru semnul despre.

domnule Mican: de ce le mai multe ori (aș risca și aș spune că întotdeauna), dincolo de ceea ce textul reprezintă (sau, conform celor exprimate de dv, dincolo de "motivația scrierii"), se manifestă independent "motivația receptării"; prin urmare, aș spune că, până la sens, un text (și, generalizând, opera de artă) și un receptor au în comun motivarea; eden, infern, contopire, genune? sunt reprezentări; unele fără de care nici nu am putea gândi limpede, nici visa, nici înnebuni.

Cristina: "sensibil" este acolo unde pui sensibil; desigur, o piuliță - tehnic vorbind - nu poate sugera ceva sensibil; sau o pârghie; nici un scripete; și cu toate acestea câte lucruri memorabile s-au scris, de exemplu, despre leagăn, despre balansoar sau, la polul opus, despre spânzurătoare...; aici, dacă privim (și îmi pare că ai reușit) dragostea drept cosmologie aplicată unui spațiu (= simultaneitate = unul lângă celălalt) și unui timp (= succesiune = unul după celălalt), putem spune că uzura înseamnă ardere, consumare; că solidul a fost cândva lichid; și va mai fi; că aerul a fost cândva irespirabil; că pașii au fost cândva nefăcuți; că a existat o vreme a neatingerii; am să mă opresc aici; pentru că am fost plăcut impresionat să constat că ai găsit, ca femeie, această scriere deopotrivă frumoasă și sensibilă; pentru mine, ca autor, este suficient.


mulțumesc pentru elctură și pentru semnul despre.

până în urmă cu ceva timp, eram convins că tot ce contează este să scrii (atunci când te numeri printre aceia care mai cred că scrisul prețuiește ceva); nu credeam că poate fi ceva mai greu; de la tine, Ottilia (și de la Radu Ștefănescu, dar să nu-i spui... ), am învățat un lucru: e cel puțin la fel de greu să comentezi un text; și nu e deloc mai puțin emoționant (atunci când este însoțit de sinceritate).

mulțumesc.

când am ales titlul, nu la "gură" m-am gândit, ci la inimă (știi tu: "acoperă-mi inima cu ceva"); dar merge și așa; de regulă, păcatul pe acolo iese...

mulțumesc pentru semnul de prezență.

informați, nu "informații"; vă asigur că, în loc de "vă asigur, că"

nu mă supăr, domnule Tudoriu, pentru că, în cazul intervenției dv, nu am nici un motiv; ați abordat anumite elemente ale textului dintr-o altă perspectivă sau una incompletă; recunosc, nu de puține ori, am reacționat virulent atunci când am primit comentarii negative; dar numai la acele comentarii care s-au rezumat la afirmații de genul: "e prost", "nu spune nimic" ș.a. de genul; în cazul dv, așa cum am precizat, anume am dat acel exemplu, pentru a demonstra că, uneori, ceva ni se pare lipsit de sens din cauză că nu suntem informații într-un anume domeniu; precizez, acesta nu este un reproș, nimeni nu este informat în orice domeniu; eu, acesta fiind un text construit plecând de la idee, m-am informat înainte de a scrie; atât.


mulțumesc pentru revenire și pentru precizări; vă asigur, că, atât timp cât păstrăm decența și, pe cât posibil, argumentăm, nu am nimic împotriva comentariilor negative (preferabile ignorării...); nici resentimente.

sincer (fiind zorii zilei, după o noapte în care bambinele au rămas încremenite, vântul a suflat - estimez - cu o viteză variind între 50 și 80 km/h, temperatura a scăzut până la 12 grade + umezeala aferentă...), nu mai știu exact cum s-a produs declicul acestui text (o umbră de luciditate îmi spune că versul cu norii, pentru că "se lumina a ploaie"...); dar ce îmi amintesc exact este că ultimul vers (mai exact ultimele 3) le-am adăugat abia ajuns acasă, unde am dat forma versurilor forma de mai sus și simțeam nevoia, pe de o parte, de un final pe măsură, pe de altă parte, de ceva "hard", care să contrabalanseze "sfot"ul începutului.

în ultimă instanță, nici nu cred că ar trebui să fie atât de important (cel puțin nu mai mult decât "divertismentul") unde, de la ce șamd; important este produsul finit, cred eu.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

pentru că observ că vă place sensul propriu al enunțurilor, să încercăm (drept exemplu) un enunț pur și simplu științific (care sper că ajută la elucidarea "de ce"-urilor): "Pe Pământ, algele au consumat (np se face vorbire despre apariția vieții pe Pământ) dioxidul de carbon din atmosferă (np observați alternanța spațială) păstrând echilibrul climei și producând oxigen" (am citat dintr-o "Enciclopedie", nu contează care); despre caii-de-mare, oricât de "grațioși, firavi sau imobili" vi s-ar părea, să spunem că mie altceva mi-a atras atenția (lucru care sunt sigur că v-a scăpat): masculii sunt aceia care poartă puii în "buzunar"; nu găsiți această imagine mitică? "epatant"? da, Creația este astfel.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

și eu vă iubesc, domn'e, când scrieți (mai ales când comentați :D ).

honorat (ca de la găletar la găletar - presupun că cel de-al doilea picior din găleată e al dv).

poate nu era tocmai "găleată"; poate o nicovală ce refuză a rugini, uitată undeva sub o scăriță; iar "pietricelele" erau cumva un ciocănel; și toate acestea într-un... Eustache aflat undeva la pescuit, la ceasul când zorii zilei se îngână cu păcatul, iar apa, de atâta ploaie, cu uscatul.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre.