Poezie
iarna lui don quijote
(spectacol pentru poet, lance și iapă)
1 min lectură·
Mediu
solemn
ca-ntr-un spectacol sau ca într-un incendiu
raze de mori ard focul de nori împăduriți
și din exil se-ntoarce într-un exil de iarnă
eroul insomniei cu ochii veștejiți
se scutură de colbul pelerinării mute
de mărăcinii prinși de piele în solstiții
greieri ciudați de lemn purtând vioară neagră
prin spicele mustății se-ntrec în audiții
placând orice mormânt în gresie de gheață
cu marmură de ger friabilă și rară
visează ca un mort călduri de nicăieri
dospindu-i așteptarea în dor de primăvară
nimic deci nu așteaptă tot așteptând acestea
pe trupu-i înghețat ard muștele și viermii
ce-i rece se păstrează rămâne-n sine teafăr
nu cade sub cenușa uitării și a vremii
s-aprindem așadar spectacol și incendiu
să coborâm cortina de nori înmuguriți
înveșmântat în lance îndrăgostit de iapă
se-ntoarce iar eroul cu ochii veștejiți
002.169
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “iarna lui don quijote.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/99520/iarna-lui-don-quijoteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.