Poezie
cântec de tulnic nou
1 min lectură·
Mediu
se taie în cuvinte poeții mai e vreme
să rupem gleznei lanțul de blesteme
și pagini maculate sintactice pumnale
înfipte-n spate feților cu brațul moale
dacă statuia criminalilor e idol mut
năpârcile ridică temple de-mprumut
întotdeauna ura țărânii e destulă
să ostoiască setea prostia nesătulă
și orice pas făcut afara ăstui rând
e lanț bătut în oase cu za de început
să țină turma-n trup și carnea sa neruptă
din care lighiona străină se înfruptă
și îmbrăcați în straie de îngeri și bărbați
rămân închiși în vicii bătrâne neschimbați
și-și râd de clipa sferei spurcând ape curate
veninul nemușcat aproape nu-i încape
dar orice veac își are tărie și e vreme
năpârcii să strivim prin cântece blesteme
002476
0