Poezie
poezia, prima și ultima autostopistă
1 min lectură·
Mediu
astăzi mă duc în iad (sau rai – îmi e totuna...)
n-am bani să-mi iau bilet deci fac autostopul
de s-o găsi vreun fraier angelic și viril
n-am să mă dau în lături să îi ofer chiar totul
dar ghinion (de-o viață nu știu de ce mă plâng)
dau peste unul... galeș cu aripi second-hand
domnu\' Angel îi zic fă curse clandestin
să-ți iei și tu pastile o țoală zău mai brand
dar ce folos motorul era într-un piston
iar când dădea rateuri ziceai că-i cu ataș
abia m-am abținut izbindu-mă de-un nor
să nu-i răstesc ceva care conține „...ți-aș...”
dar mă jenam degeaba oricum nu auzeau
scorțoșii și fixiștii (îi știi alde cravată)
și nu înțelegeam puteai să mă omori
(ce glumă cred că-i bună întotdeauna-s moartă)
de ce pana-nzeirii de verb și de-nceput
să tot iubești întruna o lume atât de bleagă
care cât timp nu poți te ține de fecioară
și-apoi când vrei ești rea că te-ai păstrat întreagă
002.142
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “poezia, prima și ultima autostopistă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/98577/poezia-prima-si-ultima-autostopistaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.