Poezie
însămânțându-se-mă
1 min lectură·
Mediu
plouă nevrotic mantaua toamnei pe piele îmi este
jilavă și rece
moartea cară un plug în spinare
cu zgomot de ghindă lumească strivită prin oase
agale cum trece
mă ofer politicos să îl car eu
am pasul băltit mi-e putredă calea am riduri de urmă
crescute pe talpă
mic la stat târâi plugul
scot grâu-de-pământ scot aur-pământ petrolul îl scot
strălucind ca o lampă
mă învelesc flăcări de abur
cu ghearele scot din zbor măruntaie cămările inimii
sângerează de rod
e toamnă frigul a pus stăpânire din pântecul ploii ies
picioare de plod
002.222
0