Poezie
pulsul inocenței
2 min lectură·
Mediu
mi-e foame de-ntuneric și tăcere
de nemișcare absolută și de necuvânt
visez că uit de aer foc pământ și apă
și mort în mine însumi că mă cânt
au! delirând
nu am observat o pisică
languroasă cu mustăți de sticlă
atrasă de forma ciudată
și mirosul de sânge
are gheare ascuțite mă lasă mă strânge
ce bucurie: astăzi cred că voi sfârși
aiurea...
un câine a rupt în două pisica
de o parte pieptul de cealaltă burtica
e goală și strânsă mi se face milă
sărmana felină (lacrimă în colțul ochiului)
sărmana copilă
câinele e puternic dar tolomac
nu știe cu mine ce ar putea face
câteva momente mă trage cu laba
mă împinge cu botul
apoi mă lasă în pace
ghinion...
când să plece l-a călcat o mașină
roșie sport decapotabilă
dar fără lumină
i-a întins mațele pe asfalt
miroseau acum a ulei
de motor și benzină
curentul pe care l-a făcut când a trecut
m-a aruncat în stația de autobuz
mă întrebau călătorii în ce direcție
cu ce număr nu aveam niciodată
răspuns eu merg întotdeauna
la capăt de linie
s-a enervat unul m-a pocnit cu bocancul
de m-a aruncat pe cealaltă parte
aici era o fetiță tristă cu o păpușă
și o carte cu poze s-a ridicat
dintre roze m-a cuprins cu palma
(când s-a aplecat păpușa a zis ma-ma)
a deschis păpușa în spate cu cheia
apoi a alergat către femeia
care o căuta disperată
strigându-i:
mamă! mamă! păpușa mea are inimă!
002.082
0